Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Die or kill the death.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Die or kill the death.    27/6/2016, 3:33 pm

Die or kill the death. 


Dă play la melodia următoare :
PRODUCT OF HATE - REVOLUTION OF DESTRUCTION. 


În cele ce urmează o să vă povestesc cum viața mea de rahat s-a schimbat radical. 

Totul începe într-o sâmbătă, 17 mai 2013. Eram acasă, mă pregăteam pentru aniversarea unui prieten. Nu sunt eu genu' ăla care să stea în casă atât timp cât e o petrecere și un frigider de aruncat pe geam, că deh, trebuie să îmi ocup și eu timpul cu ceva. 
Așa că mi-am luat niște haine comode și cât de cât ok pe mine, m-am parfumat, mi-am luat papucii și sticla aia de vin la 8 lei pe care să i-o dau ăluia și dus am fost. Pe drum m-am gândit să merg prin parc, că oricum încă nici ora șapte nu era și n-aveam chef să distrug toată casa așa devreme. Abia mi-a venit gându' ăsta în cap că am și virat spre parc. Ca să înțelegeți mai bine cum e locul ăla, trebuie să vă gândiți la o mică pădure plină cu bănci, alei, tot felul de jucării pentru copii și câteva locuri numai bune în care să violezi pe cineva. Zis și făcut, sau mai degrabă gândit și făcut. Am mers în parc, m-am plimbat puțin și am ajuns la o stâncă de vreo 4-5 metrii înălțime și destul de lată, doi metri as spune. Cum stau eu acolo și îmi umplu rezervorul cu o bere la doi lei, primesc un mesaj. 

"Andreea 
unde dracu ești???? Te caut de câteva ore"

God, nimic mai plăcut decât un mesaj de la fosta, care, ironia sorții, este acum una dintre cele mai bune prietene. Sting țigara, plantez doza de bere în pământ, că poate a prinde rădăcini și ii răspund. 
"Ușor nebuno că-s la stâncă. Ce mama naibii e cu tine de mă stresezi în locu' meu de poluare, hă? Degeaba îmi scrii că tot nu vin la tine la film, sau să îți instalez Windows-ul. Sau să îți explorez strâmtoarea. Nu poți și tu să mă lași? În jumătate de oră să fii aici. "
Îl recitesc și apăs pe trimitere. Minunat, acum trebuie să o aștept pe asta și să pierd ocazia să fac și eu o nouă cucerire. 

Timpul trece, tipa nu apare. Mă gândeam că e ceva țeapă și mă pregăteam să plec, când aud niște pași în spatele meu. 
-Minunat, spun eu întorcându-mă, era și timpul, nu crezi? Data viitoare să știi că... 
As fi continuat dacă nu ar fi fost creanga aia care a zburat direct în capul meu și pumnii persoanei respective...
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    27/6/2016, 10:25 pm

Propuneri?

_________________
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 12:19 am

Întuneric. Asta e tot ce vedeam. Nimic altceva. Pur și simplu o beznă deranjantă pentru ochi. A, da, și senzația de cădere. Ce naiba frate? Ce rahat e chestia asta? Unde sfinte moaște ale lui Ceaușescu am ajuns? Nu știu. Nu știu nimic. Tot ce știu e că sunt înconjurat de întuneric, un întuneric imposibil de descris. Am continuat să cad, nu știu pentru cât timp, dar am continuat să cad. Încetul cu încetul, peisajul se schimba. Linii albe și mici, asemănătoare fulgerelor m-au înconjurat. Mă simțeam ca în corpul unei persoane umane. Întunericul erau organele, și liniile albe erau vasele sanguine. Ceva nu mergea bine. O durere surdă în spatele ochilor își făcea apariția, la fel și o amorțeală în mușchii gâtului. Lumină. Da! Asta e o lumină, nu e prea puternică, dar cel puțin există. Explicația? Am început să deschid ochii. La început îmi simțeam pleoapele de parcă mi-am legat ego-ul unei agramate de 13 ani de ele, dar într-un final am reușit să deschid ochii. 
-Ia uite mă, s-a trezit prințișorul. Ei băiețel, cum ai dormit? N-ai vrea o cafea, niște ceai, ceva suc sau două trei grame de iarbă? 
In stânga mea, un râs răgușit s-a făcut auzit. Nu știu unde am ajuns, ce se întâmplă? Locu' ăsta arată ca un salon de spital sau ceva asemănător, doar că foarte vechi. Pe paturile disponibile, băieți și fete, bărbați și femei dormeau sau rânjeau la tavan în timp ce se descompuneau. 
-Ce? Unde sunt am întrebat eu, încercând să mă ridic, dar abia apoi am realizat că sunt legat de scaun. 
O voce feminină din întuneric răspunse:
-Da' ce mă, ești orb? Nu poți să vezi? 
-Ba da, am spus eu sarcastic, chiar voiam să vă atrag atenția că locu' ăsta aduce a paradis. 
Un pufnit de râs, scârțâitul unui lanț și un oftat plictisit, asta am primit drept răspuns. 
-Bun, am continuat eu, ce naiba e locul ăsta, de ce sunt eu aici și cine mama naibii sunteți voi? 
Trebuie să recunosc, când mă enervez ridic puțin tonul. Așa am făcut și acum. 
- Taci bă, tu ești nebun? Vrei să îi atragi? După accent bănuiam că vorbeam cu un moldovean de vreo 40 de ani. 
-Să atrag? Am întrebat puțin confuz, la ce te referi? Sau mai exact, la cine?
-La ei, a venit răspunsul după câteva secunde de tăcere. Mi se părea mie, sau tipul era speriat? Pe zeu și pe oamenii lui. Pe moarte. Vrei sa chemi moartea? Moarte... Nu chema moartea, nu, nu e nevoie, moartea vine singură. Vine, o da, vine. 
Ce naiba? Sunt într-un fost salon de spital, pot să mă mișc deranjant de puțin, în jurul meu sunt oameni morți și legați de pat, iar tipul ăsta se apucă să râdă isteric. 
Începea și mie să mi se limpezească capul. Dar tot ce simțeam era frig, foame, durere și... Frică. Frică. Îmi e al dracu de teamă. Am avut de gând să merg la o petrece și am ajuns într-o locație necunoscută, parcă scoasă din jocu' ăla, outlast. 

Tic-tic-tic. Tic-tic-tic. Ce o fi asta? Un ceas? Nu, nu cred, pare să fie diferit. 
Tic-tic-tic. 
Iar sunetul ăsta. Am încercat să găsesc sursa zgomotului, când m-a lovit inspirația. Venea de la ușă...
Orice sunet oricât de slab, a încetat când au început balamalele să scârțâie. În încăpere intrase un bărbat, destul de masiv și scund aș putea spune. 1,70 maxim. Tipul a intrat calm în cameră, a luat o persoană cât se poate de random, și a început să tragă patul mobil înspre ușă. Cum am spus mai sus. În momentul în care tipul a intrat, s-a lăsat o liniște de mormânt, dar la primul țipat de groază, subțire și slab, toată camera a explodat. Din toate părțile se auzeau insulte, rugăminți și... Provocări. 
-Hai maimuțoiule, ia-mă pe mine dacă nu ți-e frică să mori în chinuri, striga un bărbat legat de picioarele patului în care putrezea un băiat de vreo 7-8 ani. 
-Ești un monstru! 
-Sălbaticule! 
-O să plătești pentru toate astea. 
Zgomotul ar fi continuat mult și bine dacă necunoscutul nu ar fi făcut câțiva pași spre cel mai apropiat pat și nu și-ar fi înfipt unghiile în beregata unui bătrânel de vreo 60 de ani. 
Tăcere. Pentru a doua oară în cinci minute, nici un zgomot nu s-a făcut auzit, cu excepția planetelor fetitei ghinioniste. Cel puțin până m-am hotărât eu să vorbesc. 
- Hai mă, simpaticule, să dansam un tango sau ceva, să ieșim la o cafea, să jucăm un fotbal sau să te duci tu dracu. Ia spune, cine ești și de ce rahat m-ai adus aici. N-auzi? Cu tine vorbesc! 
Am Început să mă enervez. Tipul stătea la vreo 6 metrii de mine și mă fixa cu o privire tâmpă și confuză, fără să facă nimic altceva. 
-Ce mă, am continuat, n-ai eclozat complet și ești surd sau cum? 
Iar tăcere. La început nu am realizat cât de straniu e momentul. Tipu' nu mă fixa cu privirea, cum am crezut, ci se uita în dreapta mea, la o chestie pe care nu eram curios să o descopăr. Minutele treceau, frica își făcea iar loc. 
În spre final, am decis. Fie ce o fi. Eu mă uit. În dreapta nu era nimic ciudat, până când am văzut o mișcare mica în lumina redusă aruncată de lună. O formă neagră se mișca pe podea, începând să se întindă. Îngrozit, m-am gândit că e un șarpe, dar apoi am realizat că un șarpe nu are gheare. Și nici nu are o limbă lungă, plină de salivă care să nu fie despicata. 
Încetul cu încetul, arătarea ieșea din umbră. Defapt nu, nu pot spune asta. Deși se apropia, singurele lucruri pe care le vedeam erau colți gigantici care depășeau bărbia, gheare pe măsura și niște ochi albaștrii. Albaștrii. Ochi mult prea albaștrii. Cu cât ii priveam mai mult, cu atât mă simțeam mai rău. Am început să amețesc, privirea mi s-a încețoșat și toate obiectele din jur au început să dispară. În afara de niște ochi albaștrii în care mă scufundam tot mai mult. 




Frica taie mai adânc decât săbiile

_________________
Sus In jos
Ana-Maria
Critic
Critic
avatar

Mesaje : 85
Reputatie : 12
Data de inscriere : 30/12/2015

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 12:43 pm

Ideea poveştii îmi place, iar modul în care o dezvolţi este unul care mă face să îmi doresc chiar mai mult. Descrierea, naraţiunea şi dialogul sunt folosite cum trebuie, iar suspansul nu ezită să apară. 
Ce pot să mai spun? Succes la scris în continuare, eu aştept urmatoarea parte.  Smile

_________________
"When we are together I forget about everything,
Nothing else matters, it's just you and me;
I'm loosing myself under your sweet touch
And all I want is your embrace... Am I asking too much?"
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 3:36 pm

Dă play la următoarea melodie:

Uaral- depression



Eram într-o încăpere vastă, cu două uși. Încet, m-am apropiat de prima dintre ele, și am ajuns în mijlocul unui câmp. Locul îmi părea cunoscut, dar tot ce vedeam în jur era o ușă - cea pe care am intrat eu aici - și un copac gigantic, cu crengi lungi care măturau pământul. Am încercat să mă apropii, dar parcă o barieră de aer inflexibil mă oprea. De sub crengile copacului a ieșit un băiat de vreo 10-11 ani. Cu un șoc, am realizat că sunt eu. Încetul cu încetul începeam să îmi amintesc unde eram. Un strigăt puternic se făcu auzit și băiatul fugii la vederea unui bărbat de vreo 40 de ani, care se apropia furios. Era tatăl meu. Știind ce urmează, m-am întors dezgustat și am ieșit pe ușă. 

Uşa unei maşini ţinea locul uşii unei alte camere - uşa  strălucitoare a unui Buick '54, mai precis. Înăuntru,  am descoperit o încăpere enormă, cu pereţi cenuşii, în care se aflau scaunul din faţă, tabloul de bord şi volanul, nimic altceva din maşină, ca nişte părţi dintr-un schelet preistoric părăsit pe o mare întindere de nisip pustie. O femeie într-o rochie verde stătea îndărătul volanului, cu capul întors în altă parte. Desigur, ştiam cine e, şi voiam să părăsesc camera imediat, dar nu am putut. De fapt, eram atras de femeie. M-am așezat alături de ea şi, deodată, aveam numai şapte ani, atât cât aveam în ziua accidentului, deşi vorbeam cu vocea de adult „Bună, mămico". Ea se întoarse spre mine, arătându-mi astfel că partea dreaptă a feţei nu mai exista, că ochiul era scos din orbita care se ivea din carnea sfâşiată. Pe obraz îi apărură dinţii deterioraţi, aşa că mă feruci cu o jumătate de rânjet hidos. Deodată, ne aflam într-o maşină adevărată, aruncaţi înapoi în timp. În faţa noastră, pe autostradă, venind înspre noi, era beţivul din camionul alb cu remorcă, trecând peste linia dublă de marcaj dintre cele două sensuri, intrând în noi în plină viteză. Am țipat: „Mamă!" Dar nu putu evita remorca nici de data asta, aşa cum nu reuşise nici cu doisprezece ani în urmă. Venea către noi de parcă aveau magnet şi ne izbi în plin. Mă gândeam că era ca în mijlocul exploziei unei bombe: un zgomot infernal, străpuns de scrâşnetul metalului care se zdrobea.  Totul se întunecă. Apoi, când am ieșit la suprafaţă din întuneric, m-am trezit ţintuit în acel accident, faţă în faţă cu mama mea acum moartă, holbându-mă la orbita ei goală.  Am început să tip.

_________________
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 6:11 pm

imi place modul tau de a descrie
abea astept sa vad si urmatoarea parte

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
Ana-Maria
Critic
Critic
avatar

Mesaje : 85
Reputatie : 12
Data de inscriere : 30/12/2015

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 7:18 pm

Ador cum scrii. Cum descrii, cum povestesti, totul. Vreau urmatoarea parte. Nu te oblig sa scrii chiar acum, dar eu vreau cat mai repede!

_________________
"When we are together I forget about everything,
Nothing else matters, it's just you and me;
I'm loosing myself under your sweet touch
And all I want is your embrace... Am I asking too much?"
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 10:10 pm

[size=44]După o jumătate de oră, mașinile de poliție s-au făcut văzute. Luat în mare cu mare grijă dintre fiarele mașinii distruse, am fost transportat la spital. O dată ce am ajuns în patul mobil, toate persoanele din jur au dispărut, rămânând doar umbrele. Umbrele, umbrele care dansau, care deși nu aveau gură râdeau batjocoritor, care deși nu aveau ochi vedeau, care deși nu aveau dinți îți mușcau puțin câte puțin din curaj, până ajungeai să înnebunești de frică. [/size]
[size=44]Toate erau la fel, cu excepția uneia. Era gigantică, cu colți mari și gheare lungi și niște ochi albaștrii. Ochii albaștrii. Gheare. Umbră. Umbră. Umbră Umbră Umbră. Simțeam cum inima îmi bătea nebunește, cum gândurile mele dispăreau, tot ce rămânea era frica. Pas cu pas, umbrele s-au apropiat, formând un semicerc, prinzandu-ne înăuntru. Pe mine și creatura aceea. Brusc, umbrele s-au oprit, de parcă ar fi fost niște statui negre și totul a fost în imaginația mea. Toate, cu excepția monstrului cu ochii albaștrii, care se apropia încet de pat. Am început să mă zbat, dar fără nici un folos. Nu puteam să mă mișc. Dar totuși, după un efort supraomenesc, am reușit să scot un strigat. Un strigat lung și înfricoșat. Creatura a ajuns la picioarele patului, când s-a oprit câteva secunde, de parcă și-ar fi hotărât următoarea mișcare, iar apoi a sărit. [/size]




[size=44]Am deschis ochii și am tras aer adânc în piept. Eram într-o cameră destul de mare, cu o masă, un scaun de care eram eu legat, niște cuțite și... Cadavre. Peste tot în jurul meu erau Cadavre. O mână îmi limita câmpul vizual, dar am reușit să observ ce se întâmpla pe masă. Întins și strâns legat, pe masă era un băiat de vreo 15 ani, privind cu groază în sus spre ceva de pe tavan. Când am ridicat ochii, deasupra lui era creatura, sau cel puțin una dintre ele. Aceasta era puțin mai mică, fără nici o armă vizibilă, cu excepția unor tuburi lungi și negre care ii ieșeau din piept. Și ochii. Avea ochii verzi. Un verde puternic care ar străluci într-o cameră întunecată, distrugându-ți somnul și umplându-te de frică. Incet, dar sigur, tuburile se îndreptau către băiat. În momentul contactului, mi-am ținut respirația, dar nu s-a întâmplat nimic. Tuburile alea au trecut prin băiat de parcă nici nu era acolo. Fără sânge. Fără nici o mișcare din partea băiatului, înafară de tremurul nervos al genunchilor. Dinspre creatură a venit o lumină albă, pornind dinspre piept și scurgandu-se spre pieptul băiatului. Am închis ochii și am încercat să zic o rugăciune, crezând că o să îl otrăvească, dar nu am reușit. Nu mai exista nici un zeu într-un asemenea loc. Doar moarte și necunoscut. Cand am deschis ochii, băiatul a început să se zgâlțâie puternic. Capul i s-a înclinat pe o parte, s-a uitat direct în ochii mei cu speranță, căutând un ajutor, când a explodat. Bucăți de carne și de oase zburau în toate direcțiile, stropii de sânge au adăugat o nouă Umbră de roșu pe pereții mult prea mânjiți cu lichidul vieții. M-am chinuit din răsputeri să nu urlu, dar chiar și dacă as fi făcut-o, nimeni nu ar fi auzit nimic peste strigatul de suferință al bestiei. O bucată din craniul băiatului a căzut de pe dulapul pe care s-a oprit în echilibru instabil, direct în poala mea. Speriat, am încercat să mă trag, desigur, uitand că sunt legat și am dat capul de perete destul de puternic. Am leșinat. Eram iar în întunericul deranjant, cu o singură deosebire. Două perechi de ochi mă priveau, una albastră și una verde...[/size]

_________________
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    28/6/2016, 11:43 pm

mi-a placut partea in care descriai bestia si bucatica de creer
ce pot sa zic? Ti-am dat un like pentru povestire si abea astept urmatoarea parte.

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    29/6/2016, 9:29 am

Cat timp am fost leșinat, creatura a dispărut, dar cadavrele au rămas. Îmi era mult prea foame și aveam o vaga bănuială că nu o să comande nimeni o pizza pentru mine. Mă uitam în jur încercând să mă hotărăsc ce să fac. Cum as putea face rost de niște mâncare? Cum as putea face rost de ceva de băut? Poate as fi văzut prin cameră ceva care să mă ajute, dar nu puteam să văd din cauza unei mâini care îmi atârna aproape peste față. Pic-pic-pic, picuri de apă de la o conductă spartă cădeau peste cadavru, apoi se scurgeau pe mâna lui, încet, dar totuși erau. Dacă nu eram într-o situație disperată, n-aș fi băut niciodată apă de acolo, mai ales că era plină de sânge. Dar situațiile disperate cer măsuri disperate, nu? M-am întins puțin în față și am început să beau. Limba mea uscată s-a revoltat la contactul cu lichidul, dar nu puteam să mă opresc, îmi era greață, dar în același timp și sete. Parcă la un semn, a început să se facă simțită și foamea. Ca și cum organele mele s-au repus în mișcare la contactul cu lichidul grețos. Fără să șovăiesc prea mult, am mușcat carnea. Sângele îmi umplea gura, dar nu mă puteam opri. Carnea ațoasă era greu de mestecat chiar și cu două mâini libere, darămite dacă ești legat? Brusc, ușa s-a deschis, iar un bărbat m-a văzut. Plin de sânge, mestecând mâna unui cadavru și cu o privire sălbatică. Păream în stare de orice. 


Stăteam la masă împreună cu un bărbat destul de comun, în afara ochilor. Avea niște ochi violeți cu reflecte metalice, care deveneau negrii în întuneric. 
-Deci, spuse el în timp ce mâncarea ne fu adusă de bărbatul pe care l-am văzut în prima zi, ce crezi de cuibușorul meu?
Am pufnit sarcastic, dar nu m-am putut abține să nu îi răspund:
Destul de drăguț, dar pare cam gol, și e atât de curat încât o să orbești din cauza cadavrelor și a monștrilor aia de cacat pe care ii ți tu. 
S-a uitat spre mine și a izbucnit în râs. 
-Ai dreptate la partea cu monștrii. Dar nu prea multă. Ce ai zice să ții arăt, mă întrebă el cu o privire sarcastica. 
-Mda, de ce nu? Am spus. Adu-i aici, că poate îmi fac felu' rapid și scap dracului din locu ăsta! 
Am început să mă enervez. Ciudat, în ultima vreme eram mai mereu posomorât și iritabil, dar azi parcă am depășit tiparele normale. 
-O să îi aduc, după ce lămurim câteva chestii. Unul dintre sclavii mei te-a văzut mâncând carnea, care, tu nu aveai cum să știi, era otrăvită. Acum o să putrezești în interior. Dacă scapi de mine, ceea ce nu prea cred, nu o să ai niciodată o viață normală, nu o să scapi niciodată de umbrele trecutului până când moartea nu o să apară. 
Mda, minunat. Acum eram otrăvit. Ce poate fi mai plăcut decât asta? 
-Spune unde vrei să ajungi, că mi-ar plăcea să mă întorc pe scaunul meu plin de sânge și înconjurat de cadavre. 
-Bun. Tu ai ales abordarea directă. Vreau inima ta.
-inima mea? Frate, tu ești nebun? 
S-a ridicat brusc, părând destul de furios. 
-Niciodată să nu numești moartea nebună. Mă auzi??? NICIODATĂ! 
S-a repezit spre mine cu cuțitul pe care îl folosise la tăiatul cărnii și mi l-a înfipt în antebraț, țintuindu-mă de masă. Am început să urlu. Durerea era atât de sălbatică, de parcă am căzut de la douăzeci de metrii direct pe mână. Nu am fost eu cel mai bun la școală, dar eram geniu în biologie. După poziția cuțitului, am realizat că a lovit un nerv. 
-Ocupați-vă de el, spuse bărbatul cu o voce plină de ură în timp ce se îndrepta spre ușă. 
Din trei colturi ale camerei, în care era cel mai întuneric, niște mișcări au apărut, transformându-se încetul cu încetul în niște umbre gigantice, dar nu de același mărime. M-am uitat pe rand spre toate cele trei, mai ales în ochii fiecăreia. Albastru, verde și gri...

_________________
Sus In jos
Ana-Maria
Critic
Critic
avatar

Mesaje : 85
Reputatie : 12
Data de inscriere : 30/12/2015

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    29/6/2016, 1:14 pm

Ca si celelalte parti, aceasta este, de asemenea, minunata. O astept si pe urmatoarea Smile

_________________
"When we are together I forget about everything,
Nothing else matters, it's just you and me;
I'm loosing myself under your sweet touch
And all I want is your embrace... Am I asking too much?"
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    30/6/2016, 8:29 pm

Ai deschis asta crezând că am pus next? Mai ai de așteptat Smile)

_________________
Sus In jos
Ana-Maria
Critic
Critic
avatar

Mesaje : 85
Reputatie : 12
Data de inscriere : 30/12/2015

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    1/7/2016, 6:21 pm

@AleX. a scris:
Ai deschis asta crezând că am pus next? Mai ai de așteptat Smile)
Pe cuvantul tau? Omule, vreau next. Pune-te si tu pe lucru Smile)

_________________
"When we are together I forget about everything,
Nothing else matters, it's just you and me;
I'm loosing myself under your sweet touch
And all I want is your embrace... Am I asking too much?"
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    2/7/2016, 10:50 am

tu chiar te pricepi la povesti horror si la descriere
de ce nu faci si un fan-fic?

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
AndraC21
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 10
Reputatie : 1
Data de inscriere : 10/09/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    10/9/2016, 7:34 pm

Vreau next.
Sus In jos
AleX.
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 33
Reputatie : 4
Data de inscriere : 27/06/2016

MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    1/10/2016, 7:21 pm

Nu-mi place sa fac fan-fix
O sa fac și next

_________________
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Die or kill the death.    

Sus In jos
 
Die or kill the death.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons