Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 The Devil among us.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: The Devil among us.   10/1/2017, 8:11 pm

V-ați întrebat vreodată cum s-a format cu adevărat universul, nemărginitul univers..? O teorie spune că o ființă supernaturală l-a creat, alta că e vorba de o explozie uriașă, alta că am fi fost creați de extratereștri.
Ei bine, vă spun eu..primele două sunt adevărate, ambele. Cum pot să spun asta? Ei bine, pot. Pentru că eu sunt dovada vie. Acum..oprește-te din râs și citește tot ce scriu aici, o să te convingi. Cum e posibil ca universul să fi fost creat de un zeu, iar în același timp, Big Bang-ul să fi avut loc? Păi..lasă-mă, să mă introduc: eu sunt Diavolul.
Da, ai auzit bine. Sunt Diavolul. Nu am coarne, coadă, nu am douăzeci de metri sau mai știu eu, sunt doar.."vrăjeli". Cum am creat universul te întrebi? Păi: la început eram doar o sferă imensă de energie, universul era gol..eu eram singura formă de energie vie din univers, restul..doar amaterie. Eram singur, mă simțeam singur. Așa că m-am decis să deschid "cutia cu unelte" și să creez ceva.
Și am creat..omenirea, universul, etc..și nu am intervenit în niciun fel în evoluția creațiilor mele, am lăsat lucrurile să decurgă conform legilor naturii. Am permis lumii să-și creeze religii, nu m-a interesat ce zeu aleg sau mai știu, chiar nu mi-a păsat.
Nu știu viitorul, dacă l-aș fi știut, nu aș fi permis religiilor să existe. Războaie..Inchiziția, fi-r-ar! Iar acum nu pot repara lucrurile..credința în Dumnezeu îmi blochează puteriile..nu pot să-mi ajut creația, nu pot să-i îndrept pe calea cea bună..și e vina mea.
Așa că..m-am decis să cobor pe Pământ, care apropo..nu e singura planetă care găzduiește viața din univers, dar ăsta e alt subiect; m-am decis să vin pe Terra pentru a încerca să-mi curăț mizeria, să trimit în Infern oamenii răi. Că tot veni vorba de Infern, Iadul..nu e locul cu tortură, Infernul e..Iadul e locul unde sufletele se odihnesc, unde..sufletele intră într-o cameră numai a lor și visează ce vor ei.

*Discuție cu demonii înainte de plecare*

Lilith: Chiar trebuie să pleci? Adică..nu e chiar așa rău..
Eu(pe un ton mai sarcastic): Da, totul e perfect..boli, războaie..nu se poate mai bine de atât.
Da, trebuie..trebuie să-mi îndrept greșeala..așa că o să vă părăsesc. Dar sufletul meu de demon va rămâne în iad..îmi voi lua doar câteva puteri cu mine.
Lilith: Bine, să ai grijă, te rog..
Eu: Ce naiba, Lilith?! Sunt nemuritor, ce mi se poate întâmpla?

Îmi iau la revedere de la toți demonii și ies din iad..și ajung în L.A.



Deocamdată doar premisa, dacă vă place o să mai continui. Smile
Sus In jos
WhiteBones
Membru
Membru


Mesaje : 6
Reputatie : 0
Data de inscriere : 09/01/2017

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   10/1/2017, 9:18 pm

imi place. Eu astept continuarea
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   10/1/2017, 10:00 pm

@WhiteBones a scris:
imi place. Eu astept continuarea

Mai aștept câteva păreri și mâine scriu primul capitol Smile
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   13/1/2017, 9:07 pm

Capitolul 1: Beelzebub, spărgătorul de petreceri.

După ce am plecat din iad, am "aterizat" în Los Angeles, ironic, nu? Eu Diavolul, am aterizat în orașul îngerilor.
Mă aflu fix în fața unui club de noapte și mi-am zis: "de ce nu"? Intru și profitând de rezistența mea la alcool, droguri, supradoză, moarte, etc, am decis să devin sufletul acelei petreceri.
Așa că mă duc în căutarea organizatorului petrecerii, care își serba majoratul, și îl rog să-mi ofere un impuls de distracție.Așa că mă duce la bar și-mi dă un fel de card și-mi zice:
-Cu acest card poți cumpăra orice vrei din acest loc, când zic orice mă refer..chiar la ORICE. Nu-ți fă griji de cheltuieli, tata deține acest loc, bea cât poți.
-Uhm..bine, o să..văd. Mulțumesc și la mulți ani!

Iar apoi, ehe, să înceapă petrecerea. Îi zic barman-ului să mă servească cu o sticlă de scotch și cu 2 grame de cocaină, așa..de încălzire. Menționez că drogurile nu au efect asupra creierului meu, decât dacă le permit, deci sunt perfect conștient. Deasemenea și alcoolul.
Mi-am făcut plinul cu cele două "delicatese" îmi venise pofta de..+18, așa că m-am dus în căutare de "veveriță". După ce acele 2 fete pe care le găsisem erau leșinate, m-am decis să cobor să mă mai încălzesc cu ceva, era ora 2. După vreo 1 oră nu mai aveam cu cine să vorbesc sau să petrec, până și barman-ul era rangă, așa că m-am decis să mă servesc singur..era 6 dimineața și nu mai era nimic, nici cocaină, nici alcool, nimic..cred că săracul sărbătorit nu știa ce se întâmplă când îi zice Diavolului să bea cât poate.
Plec un pic pe afară și când mă întorc în club, găsesc un polițist, unul foarte dubios, cu un fel de "aură"..L-am recunoscut, era Beelzebub, unul dintre demonii mei. Unul dintre cei mai plicticoși, dacă mă întrebi pe mine. Mă rog..ne vedem unul pe celălat și "trimite mesaj telepatic" să ieșim undeva să vorbim. Așa că îi vin repede cu un plan..și i-l zic. Acest polițist voia să aresteze timp de o zi pe toți cei din club, pentru consumul de substanțe deosebit de periculoase. Așa că scot câțiva bani din buzunar, ca să-l mituiesc, iar el îmi zice  "cum îți permiți să mituiești un ofițer, ia hai să ieșim afară să vorbim în privat", fix planul meu.

Ieșim afară și..:

Eu: Bun plan, nu? *îl lovesc cu pumnul în umăr, dar cu prea multă forță..și îl arunc într-o mașină*
Upsss, o s-o repar..
Beelzebub: Pot să știu și eu ce faci aici?
Eu: Cum am spus și când am plecat, am venit să-mi curăț mizeria..
B: Așa îți cureți tu mizeria, consumând lichidul ăla maroniu și trăgând pe nas praf?
Eu: Se numește scotch și cocaină și de ce mereu trebuie să fi așa plicticos? Distrează-te!
B: Lucifer, ai spus că pleci din Iad să-ți îndrepți greșeala, să-i pedepsești pe cei răi și în loc de asta, tu petreci timpul cu oamenii, distrându-te! De ce ești așa copilăros?
Eu: Of, se pare că am moștenit tot cheful de distracție al familie.. nu înțeleg care e problema, am promis că o fac și o s-o fac, știi bine că nu mint.
B: Știu, dar..grăbește-te..dacă vrei să mai ai ce salva.
Uite..știu că pare că am lipsă de respect, dar știi că te respectăm..doar, fă curățenie..
Eu: Da' ce sunt cumva lucrător la serviciile de salubritate? Pentru că se pare că tre' să curăț mizeriile. 
B: Tot sarcastic ai rămas..
Eu: Știu că mă comport ca un copil, dar..pe voi nu vă afectează umanitatea, eu sunt conectați cu ei..și am cheful ăsta de distracție, foamea, setea, pofta de..știi tu. De îndată ce îmi rezolv poftele, o să mă apuc de treabă, promit!
B: Bine! Te aștept în iad, noroc!

Capitolul ăsta e un fel de "caterincă", în următorul diavolul merge la școală Smile)
Aștept câteva păreri și o să pun cap. 2 Very Happy
Sus In jos
Alex*
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 55
Reputatie : 9
Data de inscriere : 20/02/2016
Varsta : 18

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   14/1/2017, 9:14 pm

Eu am impresia că întreaga poveste va fi caterincă. E prima dată când văd ca Diavolul să fie personajul bun care încearcă să salveze lumea... să văd unde ajunge asta.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   15/1/2017, 6:29 pm

Capitolul 2: Încep curățenia.

După ce Beelzebub a plecat, am plecat în căutarea unui apartament, un loc unde să locuiesc. După câteva căutări, am găsit și mi-am cumpărat un apartament modest, zic eu..apoi m-am decis să-l fac pe placul meu, așa că am aranjat lucrurile prin el cum mi-a convenit mie. 
După am plecat să mă înscriu la o școală de prin zonă, să cunosc lumea, să văd ce probleme au unii copii, ca să le pot rezolva. 
A doua zi, la școală:
Clasa la care m-am înscris avea ora de limbă latină( știu că nu se studiază în America, dar..), intru în clasă împreună cu diriginta, iar această întrerupe ora ca să mă prezinte:
-Copii el este...mă scuzi, cum te cheamă?
-Luc...Luke!
-Acesta este Luke, urați-i bun venit.
N-am avut parte de o primire călduroasă, adică nu m-a salutat nimeni, dar ce mai contează? Iau loc în bancă, diriginta părăsește clasa, iar ora continuă.
Profesoara: Luke, ai dori să spui câteva cuvinte despre tine? Să lași lumea să te cunoască?
Eu: Desigur, se poate să mă prezint în latină?
Profesoara: Uhm..da, dar nu cred că o să te înțeleagă prea mulți elevi.
Eu: Nu cred că reprezintă o problemă asta.
Și încep să mă prezint, fiind Diavolul, știind toate limbile lumii, e chiar amuzant. La un moment dat, profesoara mă întreabă ce limbi mai știu, iar eu îi răspund "toate". Se uită mirată la mine și începe să-mi vorbească în franceză. Continuăm dialogul în franceză, apoi începem să vorbim în germană, apoi în chineză..chiar îmi plăcea profesoara, era destul de cultă pentru un om. Păcat că avea un iubit cam alcoolic și prost, ups..i-am intrat în minte fără să vreau, greșeala mea.
Trece ora și vine cea de istorie, la care aveam test fulger, de 20 de minute. Profesorul m-a întrebat dacă vreau să dau și eu test și i-am răspuns că vreau. Trecuseră 5 minute din oră și eu deja rezolvasem testul. Predau toți elevi lucrările și profesorul începe să le corecteze..când ajunge la a mea, îmi spune:
-Cam multe detalii, nu crezi? Povestești ce s-a întâmplat, ca și cum ai fi fost acolo.
-*râd* hm, n-aveți idee. Aș fi putut să le arăt sau să le zic că sunt Diavolul, dar mintea lor n-ar fi suportat..s-ar fi topit..și la ce folos?
Vine pauza mare și mă plimb prin curtea școlii, care era destul de frumoasă..copaci, mulți copaci, bănci, îmi place aici. Deodată un "șmecher" se ia de un coleg de al meu, un pic mai tocilar. Îi dă cărțile jos, își bate joc de el..
Eu: Hey..lasă-l în pace!
El: Dispari dacă nu vrei și tu să o iei! - continuând să se ia de el.
Eu: Am zis să-l lași în pace, altfel..
El: Altfel ce?
 Mă apropi de el, ce ar putea să-mi facă? Dacă îl împing un pic folosind puterile de demon, îl arunc 2 cartiere distanță de aici.
Eu: De ce te iei de el, doar pentru că e diferit, idiotule? 
El: Opa, băiețașul bogat e tare în gură, ia să-i dăm o lecție.
Încearcă să mă lovească, dar îi prind mâna și i-o întorc.
Eu: Dacă mai trag un centimetru de mână, n-o s-o mai folosești o lună.
Îi dau drumul, sperând c-o să se calmeze, dar încearcă să mă lovească iar. De tura asta nu-l mai las, îl pocnesc. Așa că fără să mai stau pe gânduri, îl lovesc în zona rotulei, se pune în genunchi și îl lovesc fix în ochi. Cade jos și începe să plângă. 
Eu: Durule, ce faci? Plângi? Ți-am zis să-l lași în pace, vezi dacă nu mă asculți?
Tocilarul: Mulțumesc că m-ai salvat, omule..rămân dator. Apropo, mă cheamă Andrew.
Eu: Salut! Luke, încântat. Dacă se mai ia de tine, spune-mi..ok?
Andrew: Ok.
Se sună de intrare, așa că mă pregătesc să intru în clasă.
Aveam ora de religie și deși auzeam numai prostii, am decis să nu intervin.
Orele se termină și plec acasă. Îmi iau o sticlă de scotch cu mine și rulez un joint, îmi iau chips-uri, niște alune și mă pun în pat, m-am decis să mă uit la TV. Îmi aprind joint-ul și mă pun să mă uit la un serial de pe Netflix, rula Supernatural, fain show. 
E noapte și m-am decis să ies la o plimbare, așa că ies din casă. Mergând pe stradă aud niște țipete de femeie și am zis "Oho, în sfârșit ceva de făcut." Ajung la fața locului și 3 tipi încercau să jefuiască o femeie. Țip "hey", iar aceștia se întorc către mine și unul dintre ei zice:
-Opa, ăsta e tipul care m-a pocnit la școală, bogătașul.
Unul dintre ei: Oho, o pradă și mai bună, ține femeia ocupată, ca să ne distrăm după cu ea.
Aveau pistoale. Nu că mi-ar fi frică, nemuritor, țineți minte?
Eu: Vă sugerez să lăsați armele și să plecați acasă, ca să nu regretați.
Tipul pe care l-am bătut la școală: Ai avut noroc la școală sau mai știu eu, m-ai bătut..dar suntem 3 și avem și pistoale.
Îmi permit să intru în mintea lor și le aflu numele. Tipul pe care l-am bătut se numește Erick, are diabet.. Cel care a spus că vrea să se distreze cu femeia după ce mă rezolvă pe mine, se numește Jack, orfan de mic. Al 3-lea tip e John, am văzut pietre cu IQ-ul mai ridicat ca al lui, a rămas de 3  ori repetent și a abandonat școala și de asemenea, fratele lui Jack. Fata se numește Andreea, e româncă..a venit aici ca să-și crească copii.
Eu: Andreea, fugi! O să am eu grijă de ei.
Jack: John, împușc-o! N-o lăsa să fugă!
Eu: NU! Îi paralez toți mușchii lui John, ca să nu poată trage.
Jack: John, trage! Ce naiba faci?
Eu: Nu poate..i-am paralizat mușchii, nu poate să miște.
Erick: Las-o să plece. Îl avem pe bogătașul ăsta, o să ne scoatem cu bani frumoși de pe urma lui.
Eu: Băieți, eu zic să ne calmăm..nu vreți să faceți asta, credeți-mă.
Jack: O să-l împușc pe nenorocitul ăsta, l-a rănit pe fratele meu.
Eu: Nu consuma gloanțele degeaba, sunt nemuritor.
*amândoi râd*
Jack: E nebun tipul, auzi la el.."nemuritor".
Îmi concentrez puterea pe John, tipul paralizat,  și dintr-o dată cade în genunchi, iar apoi jos.
Jack: Ce i-ai făcut? 
Eu: Oh, asta..inima lui nu mai comunică cu restul corpului, a murit în 2 secunde.
Jack: Nenoro..
Și trage. Glonțul mă lovește în cap. Dar nimic. Se uită uimit și continuă să tragă în mine, descarcă tot cartușul în mine, în timp ce apropiam de el..îi apuc pistolul și îl topesc, apoi îi arunc pe amândoi în perete.
Eu: V-am avertizat. De ce nu ascultați niciodată?
Erick: *tremură de frică* O..omule, te rugăm..lasă-ne să plecăm, o să stăm cuminți, promitem.
Jack: Da..promitem.
Eu: V-am dat o șansă și ați irosit-o.
Ochii mei încep să se aprindă în roșu, iar atunci când o fac vocea mea se schimbă într-una foarte sumbră.
Eu: *uitându-mă către Jack* Vrei să-ți arăt unde o să ajungeți? Uită-te în ochi mei, UITĂ-TE!
Se uită și vede Infernul, tortură, aude țipetele oamenilor de acolo..îi e frică.
Jack: Ci...ci..cine ești? 
Eu: Oh, îți dau un indiciu: am aripi negre, sunt scrise povești despre mine în biblie, conduc Iadul și sunt cea mai de temut ființă din lume. Sunt Diavolul. Dar să n-o mai lungim, călătorie plăcută!
Și mâini încep să iasă din pământ și să le tragă sufletele în Iad.
Plec de acolo și mă întorc la mine în apartament. Deschid televizorul și dau pe știri, poate văd ceva ce m-ar interesa...

Mâine pun partea a-2-a din capitolul ăsta, chiar dacă mai e puțin din el.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   16/1/2017, 7:15 pm

Capitolul 2, partea a-2-a:
Plec de acolo și mă întorc la mine în apartament. Dechid televizorul și dau pe știri, poate văd ceva ce m-ar interesa...
După 2 ore, apare o știre conform căreia un om acuzat de uciderea a mai multor câini, a fost acuzat pentru a nu știu câta oară, dar a scăpat din nou de proces.
"Asta până să vin eu" îmi zic în minte și plec.
Ajung la casa tipului și fără să mai stau pe gânduri, intru.
Tipul ăla era o scursură a societății, un nimic. O să regrete că a rănit acele animale.
Dau de el și..:
Tipul: Copile, te-ai pierdut? Cară-te mai repede ca să nu te bat.
Eu: Ai grijă cum vorbești, muritorule. În locul tău m-aș pune în genunchi și aș cerși milă, dacă aș știi că cel care-mi va decide soarta, stă în fața mea.
Tipul: *râde* Ai probleme, copile, cară-te sau te împușc.
Eu: *râd* Am fost lovit de proiectile de tanc, în al 2-lea Război Mondial și nu am pățit nimic, ce crezi..că niște amărâte de gloanțe din plumb, mă vor răni?
Tipul trage. Și la fel ca-n primul caz, nimic. Doar că el nu continuă să tragă, ce încearcă să fugă. Dar..nu poate. 
Eu: Paralizia asta, of..e nașpa să nu te poți mișca când ești în belele, nu?
Tipul: Ce fel de truc e ăsta? 
Eu: Oh, asta..nimic. Știi..deși mi-ar face mare plăcere să te pedepsesc chiar eu, m-am decis să o facă altcineva sau altceva. Un câine mai exact. Venind vorba de câini, de ce rănești animalele? De când un om are dreptul să decidă când moare sau trăiește cineva?
Tipul: Oh, și tu ești de protecția animalelor? Să înțeleg că au văzut că tu poți face nu știu ce și te-au trimis pe tine?
Eu: *râd* Nu, sunt fix opusul. Sunt un fel de hingher. Dar de suflete, de sufletele oamenilor răi. Eu îi fac pe cei care au rănit, care au ucis, să-și fi dorească să n-o fi făcut. Îi schingiuesc, le distrug sufletul și sincer să fiu, iubesc să fac asta. Dar să n-o mai lungim.
Fluie, ca să-mi chem "câinele". 
Eu: Ți-l prezint pe Rex, e un câine mai special.
Tipul: Ce câine visezi, copile? Delirezi rău.
Eu: Ah..da, e mai bine să nu-l vezi, crede-mă. 
Nici nu termin propoziția și încep să se audă mârâituri prin cameră.
Eu: Acum cred că-l auzi pe Rex, nu? Când am zis că e un câine mai special, mă refeream că e cerber.
Tipul: Cerb?
Eu: Cerber, ce nai..? Voi chiar nu citiți nimin altceva decât Playboy? Cerberii sunt câinii iadului, sunt câinii care păzesc porțiile iadului. Și pe mine mă sperie chestiile astea.
În fine..Rex, ucide-l..încet, să simtă.
Ies din cameră, închid ușa și deja se puteau auzi țipetele tipului. Mi-e milă de el..neah, glumesc.

Capitolul 3 îl pun Miercuri. Smile
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   18/1/2017, 4:00 pm

abea astept sa citesc si urmatoarea parte

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   18/1/2017, 7:14 pm

Capitolul 3: Diavolul, suspect de crimă.
După ce am plecat din cartierul tipului care avea ceva cu animalele, m-am întors înapoi acasă. Mai aveam o oră și trebuia să plec la școală și am zis să mă uit un pic la TV, înainte de plecare.
Deschid pe știri și apare scris mare pe ecran "Moartea misterioasă a celor 3 tineri, poliția încă investighează" și mi-a apărut un mic zâmbet pe față. Adică..tipii ăia au primit ce meritau, îngropați-i și da-ți naibii, la propriu.
Ajung la școală, ora de chimie și pe la și 25, intră 2 polițiștii în clasă:
Intru puțin în mintea lor, ca să aflu ce vor și aflu nume, hobby-uri, fantezii..of, de ce am creat fanteziile? Primul ofițer  se numește George, înalt, făcut, mai consumă câteodată marijuana. Al doilea ofițer e Lee, promovat recent de la Divizia antidrog. După ce am aflat câteva chestii, am aflat și scopul, care sincer să fiu, m-ar fi făcut să dispar de acolo, dar..am stat.
George: Bună ziua, care dintre voi este Luke?
Eu: Eu, cu ce vă pot ajuta?
Amândoi ofițeri: Ne poți însoți până la secție, avem nevoie de o declarație.
Eu: Uhm..desigur.
Ajungem la secție și mă bag în camera de interogatoriu. Un copil de 16 ani ar fi plâns dacă ar fi fost aici, dar eu..sunt obișnuit.
Lee pune un recorder pe masă, îl pornește și începem conversația:
Lee: Deci, ne poți spune unde ai fost în seara de 12?
Eu: Înainte să vă răspund la întrebare, se poate să vă întreb ceva? E legală iarba aici?
Lee: Ce importanță are? Dar..da.
Eu: Păi, asta am făcut. Am fumat și m-am uitat toată seara la Supernatural.
George: În regulă, ce ne poți spune despre încăierarea ta cu Erick, în caz că nu ții minte..a murit fix în ziua în care v-ați bătut.
Eu: Stați, doar l-am machiat un pic..adică un pumn în ochi, nu-i așa rău..nu? Plus de asta, din câte  știu au zis la știri că moartea lor a fost "naturală", că nu au existat semne de bătaie, ștrangulare, tăiere, împușcare.
Lee: Corect, dar..
Eu: Ascultați-mă..dacă nu aveți vreo dovadă împotriva mea, lăsați-mă să plec.
George: Nu te impacienta, copile..ești liber.
Ies din secție și văd doi tipii care-și băteau joc de un om cu probleme..of, în sfârșit, puțină acțiune. După ce polițiștii ăștia m-au călcat pe draci, îmi prinde bine asta.
Eu: De ce vă luați din om cu probleme, jegurilor?
Tipii: Cară-te, puștiule.
Eu: Obligă-mă.
Unul dintre idioții ăștia scot un cuțit și încearcă să mi-l bage în inimă. Cum reacționezi când vezi că cel pe care l-ai atacat cu un cuțit, nu moare? Adică...cuțitul s-a îndoit de pieptul meu.
Cel care m-a înjunghiat: Ce nai...?
N-apucă să-și termine propoziția, că îl iau de gât și-l arunc într-un perete. Celălalt fuge. Îl las în pace. Tipul ăsta îl strica.
Tipul: Ce..ce...ce ești?
Eu: În momentul de față, sunt un fel de profesor. Îți dau o lecție: nu mai râde de oamenii bolnavi.
Îi arăt minunata mea față de demon și îi dau drumul. Pe ăsta nu-l mai trimit în iad, îl las în viață. De ce? Să vadă ce drăguț e să ai creierul topit. Începe să fugă pe stradă, să urle..
Ajung acasă..și mă duc să-mi iau ceva să mă liniștesc...

Deocamdată atât. Vineri apare următorul capitol.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   20/1/2017, 4:26 pm

Capitolul 4: Prietenul adevărat e cel care rămâne cu tine, chiar și atunci când știe că ești Diavolul.

Cam lung titlul, știu..altul nu găseam. Știu că vă întrebați ce prieten, ei bine..vi-l mai amintiți pe Andrew, tocilarul? Ei bine, am început să ieșim să bem ceva, să petrecem..să devenim tovarăși. Prin "ieșim să bem ceva" m-am referit că eu beau, el din 3-4 pahare de tărie, era pe jos..of, oameni ăștia. Am petrecut destul tip împreună, eu un tip destul de ok.Am zis că merit și eu o vacanță, plus că nu prea mai găseam oameni pe care să-i pedepsesc..hm, și se spune că răul nu ia vacanță, se pare că da. Plus că umbla vorba că există un justițiar nou..ăsta-s eu, uhu, și răufăcătorilor le e frică să mai iasă din bârlog.
Acum sunt în casă, fumez un gigi, ăsta.. joint, ..ascult niște muzică bună și dansez de nebun, o zi obișnuită pentru Diavol, nu? Rulează piesa "Monster by Colors" bună melodie, o să le asigur un loc special în iad tipilor care au făcut melodia, v-o recomand. 
Când deodată Andrew bate la ușă. Deschid:
Andrew: Salut, tovarășe..!
Eu: Um..salut, omule, care-i treaba?
Intră și când simte miros  de iarbă, zice:
Andrew: Oho, ai fumat aici?
Eu: Uhm, da..de ce n-aș face-o?
Andrew: Știu că m-am comportat ca un idiot data trecută când am fumat, dar..aș mai vrea, se poate?
Eu: Oh, da..de ce nu?
Rulez încă unul, fumăm amândoi și-i vine o idee:
Andrew: Man, hai să ieșim afară, mergem la un biliard, ceva.
Eu: Bună idee. Hai.
După ce am ieșit din sala de biliard ( n-am mai pus partea în care joacă biliard, nu era nimic interesant) am decis să ne îndreptăm spre casă. Era duminică și mâine aveam școală. Era noapte, undeva spre 11:30 și mergând pe-o stradă, dăm de doi tipii:
Fac le șmecherie cu intratul în mintea lor să le aflu numele. Primul tip e Adam, ironic? Deloc.  Înalt, bine făcut, dar inteligent ca un om beat. Celălalt tip e Brad, fratele lui mai mic, deasemenea..deștept ca un sac de cartofi.
Adam: Păsăricilor, unde vă duceți?
Brad: Da, păsăricilor, unde vă duceți?
Andrew: Ne îndreptăm spre casă, lăsați-ne să trecem, vă rugăm.
Adam: Oh, sper că n-o să plângi, nu? Uite cum facem, ne dați bani și aveți cale liberă să treceți.
Brad: Da, da..mulți bani, vrem mulți bani.
De ce dau numai de tipii de ăștia? Pe bune, cum au supraviețuit?
Andrew: Luke, dă-le 2.000 și hai să mergem.
Eu: Ce? Nu! N-o să le dau bani idioților ăștia!
Adam: Pe cine faci tu idiot, băiețaș? Și scoate un cuțit.
Eu: Ce-i cu ăla, vrei să tai pâine sau...? 
Andrew, deja panicat: Omule..nu mai comenta, l-ai bătut pe Erick, dar ei au arme.
Eu: Nu mi-e frică de un cuțit amărât.
Adam: Ar trebui, pentru că m-ai enervat. Și nu numai că o să vă luăm bani, ci o să și facem puțină anatomie cu voi.
Eu: Primul lucru inteligent spus pe ziua de azi?
Adam dă să vină înspre mine, dar..n-are voie.
Eu: Adam, băiat rău. Stai unde ești. 
Știți..când îmi folosesc puterile să controlez mintea umană, se aude un țâuit foarte puternic în urechile celui controlat, cred că doare.
Eu: Acum..știi ce-o să faci cu acel cuțit? O să i-l bagi în burtă lui Brad.
Andrew: Luke, mai lasă drogurile, o cam iei pe arătură, frate.
După ce Andrew termină fraza, Adam se apropie de fratele său și-l înjunghie la "ghiozdănel".
Andrew: Ce nai..?
Îmi opresc controlul asupra minții lui Adam, iar prima sa decizie, exact cum mă așteptam e să mă atace pe mine, în loc să-și verifice fratele.
Adam: Nenorocitule, cum ai făcut asta?
Eu: Aia, eh..magie?
Adam vine înspre mine, încercând să mă atace, dar..oh, cât aș vrea să folosesc super forța, la naiba, știi ce? O s-o folosesc! Îl lovesc cu pumnul în piept  și-l arunc la vreo 20 de metri distanță, apoi mă teleportez la el și-l aduc înapoi.
Andrew: Cum...ce..?
Adam stă să moartă, aș fi putut să-i fi controlat corpul să nu moară, dar..ce rost? Când mori, vezi adevărată față a lucrurilor, așadar dacă un demon e lângă tine, o să-i vezi fața. 
Adam e terifiat. Încearcă să țipe, dar începe să-i curgă sânge din gură..cred că plămânii săi au fost perforați de coaste. Cam asta se întâmplă când ești aruncat 20 de metri, mă rog..mori pe loc, dar eu am vrut un ultimatum.
Mă aplec și-i spun: Adam, Adam..știi unde o să ajungi? Hai să-ți arăt. Aceași șmecherie, se uită în ochi mei și vede Infernul. E cam slab de inimă, a făcut infarct..sau să fie de la impact? Ce contează..?
Andrew: Luke, ce..ești? Cine naiba ești?
Eu: Nu am vrut să afli, dar..sunt Diavolul. Scuze că am ținut secretul ăsta față de tine. De fapt, e bine că am făcut-o, mintea umană și divinitatea nu se prea înțeleg. Știe Adam mai bine. 
Andrew începe să fugă, dar îl teleportez în fața casei lui, ca să nu pățească altceva. E speriat..e ateu..sau era. E foarte șocant să-ți dai seama că "îngerul decăzut" chiar există.
Îi trimit mesaj pe telefon "Ne vedem mâine la școală, bro", dar niciun răspuns.
A doua zi..nu l-am găsit pe la școală, nu că mi-ar fi frică că ar zice cuiva, oricum aș putea să-i fac pe toți să uite, dar..îmi făceam griji pentru el.
Așa că..îmi folosesc puterile să văd ce face..e în pat, în camera lui..cu Biblia în mână,  lănțișor cu o cruce la gât, brățară sfințită la mână. L-am speriat rău de tot..sper să-și revină.

Capitolul 5 apare peste 2 zile, adică duminică. Aștept părere/critici Very Happy
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   22/1/2017, 4:48 pm

Capitolul 5: Un doctor, un avocat și un pedofil intră într-un bar.
Nu prea se potrivește titlul, nu? Trebuie să pun "ajung în iad", dar cine ține cont?
După toate cele întâmplate cu Andrew, stăteam în casă, ascultam "They call me the devil" și fumam niște iarbă. Nu venise toată săptămâna la școală și luasem vacanțade iarnă. Aș fi putut să-l vizitez, dar..am zis să-l las să-și revină de la sine. Am realizat că am lenevit cam mult, așa că m-am decis să-mi continui "misiunea". Aflasem de un doctor acuzat de multiple cazuri de malpraxis, care scăpa de fiecare dată, fiindcă  era mână în mână cu un avocat foarte bun. Justiția poate fi păcălită, dar Diavolul? Neah.
Mai întâi îl vizitez pe avocat. Mark îl cheamă.  Ajung la biroul lui și dau de secretara lui care-mi spune că nu pot să-l vizitez pe dl. Mark, fără programare făcută  din timp. Primul meu gând a fost s-o trimit și pe ea în Infern, că eram puțin cam nervos din cauza fazei cu Andrew, dar..m-am liniștit. Am decis să-i controlez și ei mintea, ca să mă lase să intru..și a mers.
Intru în biroul dl. Mark:
Eu: Bună ziua, dl. Mark.
Mark: Te-ai pierdut, copile?
Mă enervează tare oamenii care-mi spun copile.. hello! Am 16 ani ca om, dar am 13.4 miliarde de ani de viață, ar trebui să-mi spuneți "stră-stră...străbunicule"
Eu: Nu, nu m-am pierdut..am venit să discutăm ceva.
Mark: Nu mai spune, ce să discutăm?
Eu: Vedeți dumnevoastră, a venit tipul să răspundeți pentru tot răul făcut oamenilor. 
Mark: Ce rău visezi?
Eu: Știu că l-ați ajutat pe dr. Ben să scape de acuzații de atâtea ori, deși era vinovat.
Mark: Nu știu despre ce vorbești..
Eu: Răspundeți la o întrebare, dle..credeți în Dumnezeu/Diavol?
Mark: Eu cred într-un singur dumnezeu și ăla e dolarul.
Eu: Amuzant, aveți simțul umorului văd. Ca un om mort. Acum..ce ar fi să vă fac să credeți în unul dintre ei? 
Mark: Ești d-ăla..martori lu' Iehova sau ce?
Eu: Mai degrabă, martori iadului..Vezi tu, creatură nesemnificativă ce ești, ai ajutat un om să scape, un om care a ucis alți oameni și nu prea e un lucru bun. Deci, am să te pedepsesc.
Vă amintiți că am spus că pot arde lucruri? *în scena cu Erick, când i-am topit pistolul tipului ăla* 
Așa că mă duc lângă el și-i prind capul cu toată palma..și-i topesc toate carnea de pe craniu.  Oh..parcă l-aș învia, că simt că nu l-a durut..dar, lasă..o să aibă parte de durere unde se duce.
Acum mă îndrept spre doctor. Doar că în cazul doctorului nu mai intru să vorbesc cu asistenta, ci îi adorm pe toți din spital, în afară de doctor, bine-nțeles.
Intru în cabinetul său..
Doctorul: Ce faci aici? Pleacă sau chem paza!
Eu: Ah..nu te obosi, dorm toți. Dar să lăsam asta și să trecem direct la subiect. Am venit aici să te pedepsesc pentru crimele tale.
Doctorul: Ce crime visezi/
Eu: Lasă vrăjeala, cu mine nu merge..știi, se spune că dacă vrei să fii iertat de crime sau că ai rănit oameni, cei pe care i-ai ucis/rănit trebuie să te ierte..ca să nu ajungi în Iad. Nu cred că la tine e posibil lucrul ăsta.
Doctorul: Nu mai spune și cine ești tu să spui astea?
Eu: Cel care a creat locul ăla frumos și călduros, Infernul..sau Iadul, după cum îi spuneți voi. 
Mă uit la o poză de-a lui, împreună cu soția lui și cu cei 2 copii. 
Eu: Frumoasă familie ai, mai ales soție..ar fi păcat să li se întâmple ceva, nu?
Așa că fac un hocus-pocus și soția doctorului apare lângă mine. 
Eu: Oh, uite cine a venit, soția ta.
Doctorul: Cum naiba ai..?
Eu: Doctore, doctore..ce o să regreți tu ce-ai făcut. Și fac un mic semn din mână, iar gâtul soției sale se rupe.
Doctorul: Nenoro..
N-apucă să spună nimic, că începe să-i curgă sânge din gură.
Eu: E greu să vorbești când ai cancer în fază terminală la stomac, nu? Îi fac boala să dispară.
Doctorul: Cum faci toate astea, ești doar un copil?!
Eu: Oh, ba nu..sunt mai mult de atât. Lasă-mă să-ți arăt. Și îi arăt fața mea minunată.
Ca orice om normal, se sperie..și se pune într-un colț..
Doctorul: Te rog, nu-mi fă rău..îmi pare rău pentru ce am făcut!
Eu: Prea târziu pentru păreri de rău, nu crezi?
Acum..o să te las. Mă decid să-i dau meningită, doar ca să vadă cum e să te bazezi pe medicină, dar fără rost.
Eu: Moarte plăcută. Smile

Aflu de un părinte ce și-a violat copilul, care a murit din cauza asta. Oh, perfect..un mod minunat de a-ți încheia ziua.
Dau de tip și..:
Eu: Salut, domnule.
Tipul: Ce vrei?
Eu: Voiam doar să te întreb cum e să fii pedofil..
Tipul: Ce prostii îndrugi acolo?
Eu: Hai..pe bune? E greu să fii sincer? Ți-ai violat fetița de 2 ani și ai spus că un tip a intrat în apartament, te-a lăsat inconștient și a violat-o. Alți te-au crezut, dar eu...eu nu.
Tipul: Ești un copil, ce crezi că-mi poți face, asta..dacă ar fi adevărat ce zici.
Eu: Hm, ce-ți pot face? Pot face multe lucruri. De exemplu..
Ușa se dechide și pe ea intră fetița tipului, care acum e vie.
Tipul: Nu e posibil, murise.
Eu: Da, murise. Dar am înviat-o, dar ca să te pedepsească. 
Tipul: Ai înviat-o? Da' ce ești tu, Iisus?
Eu: Haha, nu. Sunt mai rău..vezi tu, i-am adjustat câteva chestii copilului tău, de exemplu: i-am mărit unghiile, ca să poate zgâria prin carne și deasemenea, i-am pus dinți foarte ascuțiți, ca să poate mușca. Ghici ce o să se întâmple încontinuare? 
Mă aplec spre fetiță și-i zic: Papă-l pe tati, încet..să simtă.
Eu: Apropo, tăticule. Ți-am programat corpul să nu moară, decât atunci când o să ajungă la creier..așa..ca să simți mai bine. 
Ies din cameră și-l aud pe tip zicând: "Lisa, nu..stai deoparte, nuu.."

Cam atât. Marți apare capitolul 6. Sper că v-a plăcut acest capitol.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   24/1/2017, 4:00 pm

Capitolul 6: Prietenul adevărat e cel care rămâne lângă tine, chiar și atunci când știe că ești Diavolul(2)
După ce mi-am terminat treaba cu tipii ăia, m-am întors acasă.  Era maraton de seriale și mi-am zis că aș merita o pauză de o zi, două. Îmi rulez un joint, îl aprind și dau play la o melodie, ca să-mi dea un vibe mai plăcut, alea alea. Rulează melodia "Russ- What they want?", destul de faină melodia, dacă mă întrebi pe mine. După ce termin de fumat, închid boxele și dau drumul la TV, ca să mă vizionez maratonul de care vă vorbeam. Când să dau drumul la TV bate cineva la ușă, aș fi putut să văd cine e, fără să mai deschid, folosindu-mi puterile, dar am zis pas. Deschid și la ușă nu era nimeni altcineva decât..Andrew.
Andrew: Care-i treaba, moșule?
Eu: Uhm..suferi de amnezie sau..?
Andrew: Ah, ce..? A, nu.. Doar că am realizat că a venit timpul să discutăm despre..știi tu.
Eu: Ok, stai să aduc ceva de băut.
Iau din barul apartamentului o sticlă de scotch și 2 pahare, le umplu și ne punem pe vorbit.
Andrew: Deci..ești Diavolul, huh? Super tare!
Eu: Credeam că ești speriat..adică, bănuiesc că nu ți-a picat foarte bine la cap faptul că Diavolul există  și mai ales, că umblă printre oameni. 
Andrew: Asta..eh, am trecut peste. Asta e important. Dar..zi-mi, cum ai ajuns Diavolul?
Eu: E o poveste lungă.
Andrew: Am tot timpul din lume, de fapt..eu nu, tu da.
Eu: Foarte bine..la începutul timpului, acum 14-15 miliarde de ani..și mă întrerupe
Andrew: Dar universul are doar 13 miliarde de ani..
Eu: Știu..ascultă-mă și spui după ce ai de spus, ok? Dă din cap aprobator și-mi continui povestea.
La începutul timpului, acum 14-15 miliarde ani, exista un loc care nu făcea parte din univers, de fapt..universul nici măcar nu exista atunci. Era un loc unde eram adunați toți zei: Budha, eu, Dumnezeu, Shiva,Zeus, Zamolxes, etc..iar Tatăl Ceresc, adică Zeul Suprem ne pregătise o competiție, cu mai multe probe. "Cel ce va câștiga competiția, va deveni singurul zeu, iar ceilalți, ei bine, vor fi morțin. Asta a spus Tatăl Ceresc. Am ajuns în ultima probă cu Dumnezeu, pe care l-am ucis. Apoi totul s-a resetat. Eu am devenit singura formă de energie din univers, apoi am decis să creez ceva, așa că am degajat energie, fenonem numit de voi "Big Bang". Apoi, am lăsat lumea să evolueze. 
Andrew: Stai, deci..Dumnezeu e fratele tău, nu tatăl tău?
Eu: E fratele meu sau..a fost. 
Andrew: Asta e..wow..wow.
Eu: Hai să facem o călătorie, ce zici?
Andrew: Ce..? Unde?
Eu: O să vezi. Pocnesc din degete și suntem pe Soare.
Andrew: Ce nai..? Suntem pe Soare? Cum de nu..?
Eu: Ardem? Sunt cel ce a creat universul, pot rescrie legile sale, după bunul plac.
Andrew: Sunt primul om de pe Soare, nu-mi vine să creeeeed. 
Eu: E frumos aici, nu? Un loc numai bun de fumat niște iarbă și privit universul. Și scot din buzunar un plic de marijuana, rulez un joint și-l aprind.
Andrew: OMG, deci..nici măcar în vis nu cred că aș putea face..ce facem noi acum.
Eu: *râd* eh, unul dintre avantajele de a fi Diavolul. Poftim..trage câteva fumuri.
Andrew: Cât putem sta aici?
Eu: O mie de ani, 10 mii, 100 de mii, milioane, miliarde..cât dorim. Eu nu mor și îți pot anula și ție moartea, ca să fii nemuritor.
Andrew: Chestia asta e prea mult pentru mintea mea, deci..nu pot să cred lucrurile astea. Sunt pe Soare, care deja e imposibil pentru un om și mai important, sunt pe Soare cu Diavolul, fumând iarbă. 
Eu: Cred că e de ajuns, hai să ne întoarcem.
Și ajungem înapoi la mine în cameră. Mai stăm la povești și sticla de scotch se termină. Andrew stă să se ducă să aducă alta, dar îi zic să stea pe loc. 
Eu: Stai aici. Revin imediat.
Mă duc în iad să iau un suflet de acolo, ca să-l aduc pe Pământ, pentru puțină distracție.
Când ajung în iad sunt întâmpinat de demonii mei:
Lilith: Te-ai întors deja? Pământul nu e curat încă.
Eu: Nu m-am întors de tot, am venit să iau sufletul cuiva din Infern, să-l aduc pe Pământ, pentru puțină distracție.
Lilith: Nici nu mă mai obosesc să întreb, dar..tu ești șeful, deci..fă ce vrei.
Iau sufletul și mă întorc pe Pământ. Ajung în cameră și când Andrew vede pe cineva am adus, reacționează ca un nebun.
Andrew: OMG, wow..nu cred, nu cred, nu creeeed!
Eu: Andrew, ți-l prezint pe..Hitler.
Andrew: Glumești, nu? Mi-ai făcut mintea să halucineze sau ceva?
Eu: Nu..l-am adus din Infern..
Hitler, du-te și adu-ne o sticlă de scotch.
Uimirea de pe fața lui Andrew când îl vede pe Hitler ducându-se după o sticlă de scotch, e super amuzantă, pentru mine.
Eu: Acum..toarnă.
Iar acum..vei face tot ce prietenul meu îți spune. 
Andrew: Nu pot să creeeed, Hitler e chelnerul meu, omgggg!
Eu: *râd*
Andrew: Hitler, dansează!
După câteva chestii pe care Hitler le-a făcut, l-am trimis înapoi în Infern.
Andrew: Omule sau Lucifer, mă rog..ești tare! 
Eu: Și tu, pentru un om.
Andrew: Am o întrebare..tu i-ai ucis pe toți oameni ăia? Erick și cei 2 tipi, tipul care rănea animalele, avocatul, doctorul, pedofilul? 
Eu: Da.
Andrew: Cum?
Eu: Lui Erick și celor 2 tipi le-am tras sufletele în Iad. Cel care rănea animalele, a murit ucis de un cerber, adus de mine. Avocatul ars de mine, doctorului i-am dat meningită, iar pedofilului..i-am înviat fiica și am pus-o să-l mănânce.
Andrew: Cum de nu rănești oameni buni?
Eu: De ce aș face-o? Am venit pe Pământ să rănesc oameni răi. Sunt malefic, rău, etc..dar cu cei ce merită, nu cu cei buni.

Următorul capitol apare Joi, cheers! Aștept părere, dacă aveți.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   26/1/2017, 5:29 pm

Capitolul 7: Vânători de supranatural.
*ATENȚIE: Capitol plictisitor*

Continui discuția cu Andrew și acesta mă întreabă:
Andrew: Dar..de ce îi omori pe cei răi, de ce nu-i torturezi aici, pe Pământ?
Eu: Vezi tu..sufletul poate fi rănit mai tare, decât o simplă bucată de carne legată de niște nervi. Le pot face mai mult rău în Infern, decât aici. Infernul ia tot ce iubești și-l întoarce împotriva ta. 
Andrew: Wow..n-o să ajung acolo, nu? Adică..fiindcă n-am crezut în tine..
Eu: Nu..eu nu țin cont de crez, ci de fapte. Dacă ai rănit o persoană și nu te-a iertat, ajungi în Infern.
Andrew: Wow....ce puteri ai?
Eu: Păi..pot topi chestii atingându-le, mă pot teleporta, am o fața care sperie orice om, fața de demon, adică, imortalitate, pot citi gândurile oamenilor.
Andrew: Wow..destul de tare..!
Eu: Ah, da..și încă ceva..mai am o formă de demon, pe care..dacă vreo persoană ar vedea-o, vreun om, nu ar fi bine. Acea formă de demon ar crea dureri psihice celui care a văzut-o, inimaginabile. Pentru această formă de demon a fost creată o vrajă pe care sufletul celui care mi-a văzut această formă, să fie distrus. Nu Iad, nu Infern..nimic. Această formă a fost prima mea formă, până am schimbat-o în una mai puțin înfricoșătoare.
Andrew: Deci, atât de rea e..
Eu: Da..e foarte. Chiar și demonii mei se speriau când o vedeau.
Andrew: A văzut-o vreo cineva vreodată? Cineva care să fie în viață, mă refer.
Eu: Uhm..da! Un șaman, a folosit o incantație să mă invoce cu prima mea formă și nu prea i-a fost bine. Dacă ești în viață și îmi vezi prima formă? Ochi ard și în cele din urmă, rămâne doar gaura globului ocular, creierul e topit, curge sânge din urechi, nas și ochi.
Andrew: Wow..în fine, moșule..eu mă tirez, ne auzim! Salut!
Eu: Salut. Și-l teleportez acasă, ca să nu meargă singur până acasă.
Aproape se terminase vacanța și am venit cu o idee briliantă, pe care directorul nu a putut s-o refuze: un spectacol pentru copiii cu probleme. Am zis să fac un spectacol de magie, nu-i așa că-i o idee minunată? Una dintre magii ar fi fost să-i vindec pe toți, dar..părinți creștini, puterile mele sunt inutile pentru ei. De rănit pot să-i rănesc, chiar dacă sunt credincioși, dar nu pot să-i vindec..tragic, nu?
După ce alți colegi de liceu și-au terminat numerele, intru eu pe scenă și-i distrez pe copii.
Am făcut tot felul de numere de magie, pe care n-o să le scriu aici, că n-are rost..și aș fi putut să fac numere de genul: să mi se taie capul și apoi corpul meu să se ridice și să ia capul în mână, să și-l pună înapoi..dar i-ar fi speriat de moarte.
După spectacol, au intrat doi tipii destul de ciudați în sală, ca să mă ia pe mine la întrebări. Deja vu? Deloc.
Nu m-am străduit să le intru în minte, să aflu chestii despre ei, că au făcut-o singuri.
Primul tip era destul de bine făcut și avea un tatuaj pe care-l văzusem în Supernatural, un semn anti-posedare. Pe primul tip în cheama Abel. Al doi-lea tip era scund, dar deasemenea, bine făcut și precum primul tip, același semn anti-posedare. Pe el îl chema Sam.
Sam: Tu ești Luke?
Eu: Da, eu sunt. Ce s-a întâmplat?
Abel: Poți, te rog, veni cu noi? 
Păreau dubioși, așa că până la urmă le-am intrat în minte.
Erau vânători..vânători de supranatural. Cineva s-a uitat prea mult la filme. Voiau să mă ducă într-o cameră de-a lor, unde făcuseră câteva inscripții precum Capcana Diavolului. Cică să mă prindă. Credeau că sunt Diavolul, fiindcă inspectaseră toate cazurile de oameni morți, știți..tipii ăia pe care i-am trimis la plimbare? Aș fi putut să-i trimit și pe ei la "culcare", dar am zis să-mi bat puțin joc de ei.
Mă urc cu ei în mașină și mă conduc la un depozit de al lor. Intrăm în depozit și calc fix pe capcană.
Abel: Sam, ia să vedem..dacă e Diavolul nostru sau nu.
Eu: Ce Diavol visați? Am 16 ani, sunt elev.
Abel: Amuzant..secretara avocatului pe care l-ai ars de viu, a zis că te-a văzut acolo, că-și amintește că ai vorbit cu ea.
Cum naiba s-a întâmplat asta? Eu nu fac greșeli..
Sam: Dacă nu ești Diavolul, ești liber să pleci.
Știu ce așteptau, să încerc să plec de acolo și să nu pot și după cum am spus, le-am intrat în joc.
Încerc să trec, dar nu pot.
Abel: Știam eu! La naiba, l-am prins pe Diavol!
Sam: Suntem cei mai tari vânători, d-abia aștept congresul vânătorilor, ce invidioși o să fie ceilalți!
Abel: Iar acum..să-l trimitem înapoi în Iad. Pregătește formula de exorcizare.
Eu: Vă rog..nu mă trimiteți înapoi în iad, e rău de tot acolo..vă rog!
Abel: Taci!
Și Sam începe: Exorcizamus te, omnis imundus spiritus, omnic satanica potestas..
De ce să nu adaug un pic de dramatism? Și să încep să dau din cap ca și cum aș fi fost posedat?
Eu: Vă rog..nu! Corpul în care sunt a fost rănit, dacă eu plec, acest copil va muri.
...omnis incursio infernalis adversarii, omnis legio..
Deja începusem să mă plictisesc. Am zis să treacă la al-2 lea plan,  mai ales că aveau un pistol care ucide demoni. Haha, vezi să nu. 
Eu: Așa..ai terminat? Încep să mă plictisesc aici.. și nu vă mai uitați atât de mult la filme, vă face rău la minte. Chiar credeați că o amărâtă de capcană a Diavolului, mă va opri? 
Abel: Sam, scoate pistolul!
Eu: Ce..ce-i ăla?
Abel: Ăsta..e pistolul care poate ucide demoni.
Eu: Uhm..ce aveți de gând să faceți cu el? Întrebare cam retorică, nu?
Sam: Îl împușc pe nenorocitul ăsta!
Și trage..glonțul mă nimerește, dar nu-mi face nimic.
Eu: Așa..acum să lăsăm vrăjelile și să trecem la lucruri mai importante. N-o să vă rănesc, pentru că nu n-ați făcut nimic rău, dar..liniștiți-vă cu prostiile astea. Voce sumbră pornită: Ne-am înțeles? Da sau nu?
Abel: D..da!
Capitolul 8 apare Sâmbătă, aștept păreri! Very Happy
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   28/1/2017, 5:01 pm

Capitolul 8: Salut, frate "drag".
După toată chestia cu vânători, la care râd și acum, mă gândeam cum să fac omenirea să nu mai creadă în Dumnezeu, ca să pot să-mi folosesc puterile pe ei, să-i vindec. M-am decis să fac o scurtă vizită în Iad, să aflu cum dracii de amiază a fost posibil ca acea secretară să-și aducă minte că m-a văzut, când eu mi-am folosit puterile pe ea. Dar mai târziu..acum plec la școală. 
După câteva ore la școală, era ora de religie și aflăm că avem un nou coleg din Spania,  venit printr-un program de schimb de experiență..Dios îl cheamă, ciudat..cine naiba îi pune numele copilului său "Dumnezeu"? Culmea, ora de religie și avem un nou coleg numit Dios, poate fi mai ciudat de atât? Răspunsul este "da".
Mă simțeam foarte ciudat..și pentru un moment credeam că e din cauza glonțului fermecat, de la pistolul de ucis demoni, dar..cât timp era tipul nou lângă mine aveam această stare, când pleca era totul bine. Lucrurile au devenit și mai ciudate când ne-a pus profesoara să lucrăm ceva cu foarfecele și m-am tăiat, din greșeală. În primul rând, e ciudat..pentru că pielea mea e foarte groasă și eu nu se zgârâie, taie..și mai ciudat, am sângerat. 
Mă văzuse Andrew și mă cheama imediat să vorbim:
Andrew: Bro, sângerezi?
Eu: Aparent, da..dar nu înțeleg de ce..Eu nu sângerez..
Andrew: Crezi că e de la glonțul ăla fermecat? *îi povestisem și lui, ca să râdem amândoi*
Eu: Nu cred, mă simt foarte ciudat când e tipul nou prin preajmă, mai ciudat e că nu-i pot citi sufletul..nici mintea. 
În timp ce discutam, tipul iese până afară, iar deodată sângerarea dispare, tăietura la fel. Nu mai aveam nimic pe mână, ca și cum nu m-aș fi tăiat. Iau foarfecul, ca să-mi testez teoria și mă înjunghii în inimă cu el..după cum credeam, nimic. 
Eu: Andrew, tre' să discut cu tipul nou. Treburi serioase.
Se sună și deja mă duc să-l caut pe Dios, ca să discutăm.
Eu: Salut, Dios..pot să te întreb ceva?
Dios: Depinde.
Eu: Ce ești?
După ce-mi adresez întrebarea, Dios mă lovește în față.
Sângerez..oameni nu mă rănesc, adică..dacă un om mă lovește în față, își rupe mâna. Ah, la naiba..să înceapă lupta.
Îl lovesc și eu și-l arunc într-o clasă. Încerc să-l lovesc, dar îmi barează lovitura și mă lovește el. Mă aruncă la câțiva metri distanță. Îmi scot aripile la vedere, acele aripi negre și totuși, străluctioare. Când am aripile la vedere, am mai multă putere, pentru că atunci sunt din ce în ce mai aproape de forma reală. Îl lovesc, mă lovește, îl lovesc, mă lovește...parcă eram o melodie care-mi place, pe repetă..non-stop. Într-un final, scoate un cuțit și mă înjunghie în inimă, cad jos. Sufletul meu începe să se ducă în Iad, ceea ce e foarte, foarte..ciudat.
Ajung în Iad și sunt întâmpinat de Lilith și de Beelzebub: 
Lilith: Lucifer, ești bine?
Eu: Nu știu sigur, mi-a omorât corpul, dar..încă pot să mă întorc pe Pământ, în același corp. Acum, dacă mă scuzați..mă duc să mă uit prin legendele vechi( nu știu chiar totul) ca să văd cum de un om mă poate răni..
Beelzebub: Nu e nevoie, dacă tu crezi că glonțul te-a făcut vulnerabil la oameni..greșești. 
Eu: Asta credeam..voi știți ceva și nu-mi spuneți?
Beelzebub: Fratele tău..Dumnezeu, s-a întors.
Eu: *râd* bună glumă, acum..serios, ce e?
Eram singurul care râdea ca un idiot, e serioasă treaba.
Eu: Stai..nu glumești? 
Beelzebub: Nu..nu glumesc, nu i-ai recunoscut aura, fiindcă are Cartea Blestemaților la el.
Ce-i aia Cartea Blestemaților, te întrebi? Ei bine..Tatăl Ceresc, Zeul Suprem, etc..a creat o măsură în cazul în care zeul care câștigă competiția și devine Creator, să fie oprit, în cazul în care e rău. 
Eu: Fir-ar să fie! De asta putea să mă rănească, fiindcă e zeu. 
Numai un zeu poate răni un altul.
Eu: Trebuie să mă întorc pe Pământ. Nu mă poate ucide de tot, nu?
Beelzebub: Nu..dacă te ucide, Universul dispare..dar..te poate trimite în iad, de câte ori vrea el. Ucigându-ți corpul. Apropo..te poate controla să faci chestii, cu ajutorul cărții. 
Eu: Precum..să-i cedez puterea mea?
Beelzebub: Ce..nuu! Nu ar suporta toată energia, ai grijă totuși.
Eu: Bine, e timpul să-l omor de tot.
Mă întorc în corpul meu și eram înconjurat de medici, poliție..profesori.
Profesoara de religie: Ce ești?
Eu: Mă trezesc din morți și ăsta e primul lucru pe care-l întrebi? Și..sunt Diavolul.
Mă ridic de jos și întreb de Andrew.
Eu: Unde e Andrew?
Polițistul: Dios, tipul ăla..l-a luat cu el, au dispărut din senin.
Eu: Fir-ar!
Nici nu termin propoziția, că primesc un "mesaj telepatic".
Dios: Salut, frate. Ne întâlnim pe câmpul de la marginea orașului. Trebuie să discutăm.
Nu mai stau pe gânduri și ajung acolo.
Dios: Ți-a fost dor de mine? Cât a trecut..15 miliarde de ani?
Eu: Credeam că reuniunea de familie e peste 50 de miliarde de ani..
Dios: Tot amuzant ai rămas, frățioare.
Eu: Lasă asta..Ce ai făcut cu el, cu Andrew?
Dios: E bine, stai calm, de ce-ți pasă așa mult de un muritor?
Eu: E prietenul meu..a rămas cu mine, știind că sunt un monstru..eu nu renunț la prieteni mei.
Dios: *râde* halal zeu, nu știu ce vedea Tata în tine, ești un fraier. Dacă eram eu zeu, nu ar mai fi fost războaie, nimic! 
Eu: Da, fiindcă toți ar fi fost sclavi..
Dios: Și? Măcar era totul bine. Acum să lăsăm astea, e timpul să îmi fac treaba..a venit timpul să distrug tot ce iubești. Să-i trimit pe toți Infern, să nu mai poți să-i scoți de acolo vreodată. Așa că..: Audi, diabolus parere Cardholder maledictum quia dominabitur tui. ( Supune-te, diavole, supune-te ordinelor deținătorului cărții condamnaților, căci el este stăpânul tău).
După ce a spus asta, nu puteam să mai fac nimic..pur și simplu, vraja asta făcea același lucru pe care îl făceam eu oamenilor, țipa în urechile victimii ce să facă. Deodată, apar doi demonii de-ai mei.
Eu: Allstar, Abaddon, ce faceți voi aici?
Dios: Ah, sunt cu mine. Te-au trădat. Vezi..nici măcar supușii tăi nu te ascultă.
Eu: Sunt prietenii mei, nu supușii mei.
Dios: Vezi? Aici greșești. Ești prea prietenos. Dar, mă rog..hai să trecem la treabă. Aduceți omul aici.
Eu: Andrew, o să fi ok, bro, n-o să pățești nimic.
Dios: Nu promite chestii, dacă nu te poți ține de promisiune.  Acum..arată-i omului prima formă a ta.
Eu: Frate, o să-l condamni la distrugere, te rog..nu fă asta.
Dios: Fă-o.
Andrew: E ok..a fost super șmecher să stau cu tine..
Încercam să mă împotrivesc, dar..fără folos. Așa că..îi arăt prima formă. După ce o vede, cade jos..ochi lui se topesc, sângele începe să curgă.
Eu: O SĂ PLĂTEȘTI!
Dios: Oh..unde îți e zâmbetul, frățioare? Nu mai ești cel mare și tare, nu? Eu plec..ne mai auzim.
De îndată ce a plecat, vraja nu dispăruse..și era timpul să distrug trădătorii.
Abaddon: Luci..
Nu apucă să vorbească că deja îl lovesc..
Allstar: E doar un om, de ce te enervezi așa?
Eu: Oh, oh..omul ăla era singurul care mă înțelegea, a rămas lângă mine, chiar și când a aflat că sunt cine sunt și plus de asta, m-ați trădat..
Abbadon se întoarce și zice: Lucifer, liniștește-te! Îți iese forma reală la iveală.
Eu: Oh, să iasă. Aici n-am ce să distrug. În oraș n-am făcut asta, ca să nu distrug orașul, dar aici..hm, aici..o să fie locul unde voi doi vă găsiți sfârșitul. În timp ce vorbeam, peisajul din jur începuse să ia foc, din cauză că sufletul meu începea să fi eliberat, cel real..
Eu: Știți ce o să vă fac? O să vă fac oamenii și o să pun 2 oamenii torturați de voi, să vă tortureze.
Abbadon: Nu poți face asta.. Amândoi încearcă să fugă, dar nu-i frumos.
Eu: Fugiți undeva?
Le opresc puterile.
Allstar: Iartă..
Nu-și termină fraza și îi băgasem mână prin piept, scotându-i mâna pe partea cealaltă, cu tot cu mână.
Iar acum..Abaddon, dragul meu..arzi. După ce mi-am terminat fraza, pielea lui începuse să se desprindă de pe oase și să cadă, până la os.
Ajung acasă, cu nervii în pioneze. Deschid televizorul și apar pe toate canalele videoclipul în care eu mă băteam cu Dios. Toată lumea știe de mine și de Dumnezeu.

Cam atât. Luni apare capitolul 9, iar miercuri finalul.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   30/1/2017, 8:41 pm

Capitolul 9: Deja vu?
După toate cele întâmplate cu Andrew, stăteam în casă, ascultam muzică și încercam să-mi liniștesc mintea. Rula melodia "Quails - High hopes", iar eu rulam..ei bine, un joint..crezând că un drog omenesc mi-ar putea calma nervii. Nu știam ce să fac..cel mai bun prieten al meu, de fapt, cred că unicul meu prieten uman a fost ucis, de mine..chiar dacă nu l-am ucis cu voia mea, tot mă distruge sentimentul de vină. Am realizat că nu reușesc să mă calmez deloc, așa că m-am gândit că o plimbare pe afară, în toiul nopții ar ajuta. La școală nu mă mai duc. Ies afară și speram să nu dau de vreun om care să mă amenințe sau să mă atace, ca să-mi ia bani, fiindcă mi-ar fi milă de el..de ce i se va întâmpla. Dar..așteptările înșeală, mergând pe stradă, aud dintr-o dată din spatele meu un sunet de încărcare de armă. 
Eu: Nu vrei să faci asta, crede-mă..pleacă. Dacă rămâi..o să regreți.
Tipul: Ei na, nu mai spune..și ce o să-mi faci?
Știți aprinderea ochilor de care vă spuneam? De când s-a întâmplat lucrul ăla cu Andrew, nu mai dispare. 
Eu: Te rog..nu vreau să te rănesc, sunt nervos.. și îmi e frică..pentru tine.
Tipul: Hello! Eu sunt cel cu arma îndreptată spre tine!
Îmi folosesc puterile pe el, să-l fac să apese pe trăgaci și mă împușcă. După ce vede că nu am nimic, îi apare pe față expresia de "ce naiba?" și încearcă să fugă. Dar mă teleportez în fața lui și-l apuc de gât. 
Eu: Te-am avertizat..de ce nu asculți?
Tipul: Tu...tu...tu..
Eu: Da, eu sunt..Diavolul. 
Îl las jos, ca să creadă că scapă..după ce ia câțiva metri distanță, pocnesc din degete, iar săracul om explodează. 
Eu: Of..de ce nu mă ascultați?
Mă decid să plec repede în Iad, ca să văd ce aș putea face în privința lui Andrew, poate îl pot "repara" și să văd cum aș putea să dau de Dios, ca să-l trimit la somnic. 
Ajuns în Iad, sunt întâmpinat de Lilith:
L: Lucifer, ești bine? Am auzit ce s-a întâmplat..
Eu: Explodez de fericire..acum, dă-te..am treabă.
L: Nu înțeleg de ce te comporți așa cu mine..te înțeleg că ești supărat, dar..
Eu: Dar..ce? Lilith, relația dintre noi s-a terminat de 40-50 de mii de ani, ce mai vrei? Pleacă și lasă-mă!
L: Bi..bine.
Am fost prost, hm..până să-i rănesc sentimentele unui demon, ceea ce nu vă recomand, dacă sunteți oameni..credeam că Diavolul este antonimul lui "prost". Aparent.. nu așa e. O să-mi cer scuze.
Dau de Beelzebub și:
B: Lucifer, de ce i-ai ucis?
Lucifer: Pentru că m-au trădat, pentru că l-au ajutat pe fratele meu să-mi ucidă prietenul.
B: E doar un om, Lucifer, ce-i cu tine? Te înțeleg, ești creatorul lor.. și al nostru, dar n-ai dreptul să omori demoni.
Lucifer: CINE SPUNE? Beelzebub, dacă nu vrei să ai aceiași soartă ca ei, îți sugerez să te dai din calea mea.
B: Fă-mă.
Îl ating un pic și-l fac să simtă durerea, apoi îl teleportez într-un vulcan activ, ca să se distreze puțin.
Mă duc în Infern, unde Andrew se afla și încerc să vorbesc cu el:
Eu: Andrew..sunt eu, Lucifer..cum te simți?
Andrew: .....
Mă uitam la el și îmi venea să distrug tot universul, când vedeam ce am putut să-i fac și mă întrebam de ce naiba l-am întâlnit..
Eu: Îți promit că o să te fac bine...doar rezistă.
Mă duc în biblioteca Iadului, pentru că da..nu știu totul despre toate..Beelzebub e șoarecele de bibliotecă, el știe mai multe despre mine, decât eu însumi. 
Și încep să citesc toate legendele vechi despre Cartea Blestemaților..așa cum mă așteptam, nu am găsit nimic.
Așa că mă întorc pe Pământ. Caut un traficant de droguri ca să iau ceva mai puternic, nu știu..heroină, crystal meth..ca să-mi amelioreze durerea.. Când mă vede tipul, se pune în genunchi și zice:
-Te rog, nu mă ucide! Închid afacerea, gata..mă apuc de vândut haine, văd eu..nu mă ucide, te rog!
Eu: N-o să te ucid, n-ai făcut rău nimănui. Dă-mi și mie 1 kg de meth..
Dealer-ul: Ești sigur? 
Eu: Ce aș putea păți? Sunt nemuritor.
Dealer-ul: Poftim.
Eu: Uite bani.
Dealer-ul: Oh, nu..mi-e de ajuns că trăiesc.
Eu: Foarte bine.
Ajung acasă și încep să trag pe nas, plic după plic, dar fără folos.
După ce am cam consumat tot kg de meth și am văzut că nu dă rezultate, am zis să fac altceva, ca să-mi iau gândul de la..ei bine, tot. După ceva timp, cineva bate la ușă. Beelzebub și Lilith..ciudat, n-o să vezi demon să bată la ușă vreodată.
Eu: Intră!
Lilith: Lucifer, vreau să..
Eu: Lilith, îmi pare rău..m-am comportat urât..
Lilith: Eu am greșit, eu ar trebui să-mi cer scuze.
Beelzebub: La fel și eu..aveai dreptate, te-au trădat, aveai tot dreptul să-i distrugi.
Eu: B, îmi pare rău..nu trebuie să te arunc într-un vulcan.
B: Eh, nu face nimic..a fost amuzant.
Eu: *râd*..ok, acum că ne-am împăcat, pentru ce ați venit?
B: Avem o veste pentru tine, o să-ți placă.
Eu: Ascult.
B: S-a înregistrat folosirea Cărții Blestemaților într-o zonă din L.A, de aici. Cred că e fratele tău.
Eu: Oh, dar asta nu e o veste bună, e o veste excelentă. A sosit timpul răzbunării.
Așa că fără să mai stau pe gânduri, mă teleportez unde mi-a spus Beelzebub și dau de frățiorul meu scump.

Dios: Oh, frate drag, ai venit să fi martor la distrugerea creației tale?
Eu: Ah, nu..am venit să fiu cel care te trimite la culcare.
Dios: *râde* nu cred că o se întâmple asta. Încă mai ești nervos că ți-am ucis prietenul? *râde*
Eu: Ce-i așa amuzant?
Dios: Ah..faptul că favoritul tatei, e prieten cu creația sa. Îți sunt inferiorii, de ce nu înțelegi asta?
Eu: Poate nu sunt ca mine, se rănesc între ei, chiar dacă se iubesc, se ucid, dar..îi iubesc, așa cum sunt..și nimic n-o să schimbe lucrul ăsta. 
Dios: Sau da..pentru că o să-i trimit în Infern sau..tu o să-i trimiți. 
Și scoate cartea.
Dios: Doar nu crezi că am folosit cartea cu inconștiență, nu? Știam că demonul tău o să dea de mine și tu o să vii, să-ți răzbuni scursura aia pe care tu o numești om.
Eu: Ai grijă cum vorbești, frățioare..
Dios: Sau ce..în fine: Audi, diabolus parere Cardholder maledictum quia dominabitur tui. ( Supune-te, diavole, supune-te ordinelor deținătorului cărții condamnaților, căci el este stăpânul tău).
Dar ceva ciudat se întâmplă..vraja nu merge. Din cauză că sunt nervos. Nervii mei, faptul că fratele meu mi-a distrus prietenul, au făcut ca sufletul meu să fie imun la cartea aia tâmpită. 
Eu: Oh, așa mai merge..și folosindu-mi cumva puterile, distrug cartea condamnaților.
Și încep să-l atac, ne teleportăm în oraș, unde încep să-l lovesc..cu toată puterea. Îi dau un pumn și-l arunc la câțiva metri, apoi el încearcă să mă lovească, dar fără folos. Îi barez lovitura și-l lovesc iarăși. Și din nou, din nou..și din nou. E jos..sângerează. Îl mai lovesc odată în piept, formând un crater în jurul nostru.
Eu: Cum e, frățioare? Doare? RĂSPUNDE, DOARE?
Dios: Du-te dracului!
Eu: *râd* amuzant, fiindcă tu ești cel care te vei duce dracului.
Se uită confuz la mine..și mă întreabă:
Dios: Ce vrei să spui?
Eu: Ah, mi-a venit ideea asta acum..de ce să te ucid, ai scăpa ușor..de ce să nu treci și tu prin ce a trecut prietenul meu? Așa că..îi anulez divinitatea, folosindu-mi puterile..
Dios: Ce mi-ai făcut? 
Eu: Oh, ai simțit fiorul ăla? Asta simți când îți dispar puterile. Și cred că acum mai simți un fel de fiori, senzația asta se numește frică. 
Dios: Frățioare, te rog..știu cum să inversez efectul primei forme, doar..lasă-mă să trăiesc și o să te ajut.
Eu: *râd* ești așa stupid. Ești om acum, nu poți să mă minți. Să n-o mai lungim, distracție plăcută, frățioare! Și-i arăt și lui prima formă. Ca în primul caz, cade jos,  ochi lui încep să se topească, iar apoi îi curge sânge din ochi, nas, gură, urechi..
Mă ridic..și văd cum eram înconjurat de elicoptere. Iar apoi îi văd pe Lilith, Beelzebub..și..stai, nu se poate..pe Andrew.
Eu: Cum..cum de e viu?
Beelzebub: Oh, ai distrus cartea..iar aceasta și-a inversat efectul. 
Andrew: *mă ia în brațe* mi-ai lipsit.
Eu: Stai..nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat?
Andrew: Ba da, dar..parcă nu mă mai deranjează. Ah, da..ți-ai ținut promisiunea, m-ai făcut bine.
Eu: *zâmbesc* 
Andrew: Iar acum?
Eu: Acum..e timpul să vă anulez moartea tuturor, să-mi îndeplinesc misiunea. 
O reporteriță vrea să se apropie de mine, dar îi era frică..așa că-i spun să vină, că n-o să-i fac nimic.
Eu: Transmiteți pe tot globul? 
Reporterița: Da.
Eu: Perfect..dragi oameni, ascultați-mă...sunt Diavolul, dar nu cel de care ați citit în biblie, nu sunt rău. Am venit pe Pământ cu un singur scop, să vă salvez. Dacă doriți să nu mai muriți, să nu vă mai îmbolnăviți, resurse nelimitate, tot ce vă doriți, doar..nu mai credeți în Dumnezeu și toate astea se vor întâmpla. Deodată, încep să simtă niște chestii ciudate..lumea se oprise din crezut. Așa că-i spun lui Beelzebub să se ducă în Iad, să aducă "cheia".
Ce cheie? Această cheie e un cuțit, cu care voi fi înjunghiat de Andrew. Pentru ce? Atunci când voi fi înjunghiat de Andrew, de orice om de fapt, dar..eu-l aleg pe Andrew, voi anula mortalitatea tututor oamenilor, îi voi face.."zei".
Eu: Andrew, ia cuțitul și înjunghie-mă!
Andrew: Ești sigur?
Eu: Da..fă-o!
Când cuțitul intră în carnea mea, vraja se execută..și toți oamenii cad jos. După 3-4 secunde se ridică toți. 
Andrew: Suntem..?
Eu: Da..sunteți. Nu mai muriți. Iar acum..încă ceva. Acest cuțit nu doar că vă anulează mortalitatea, ci mai face ceva..asta e cheia iadului, toate sufletele morților vor fi eliberate din Iad și Infern și vor fi readuse la viață. 
Andrew: Chiar și criminali? 
Eu: Da..sunt iertați. Toți..nu au ce să mai ucidă. De acum..o să fie pace. 
Aud lumea strigând: "Slăvit fie Lucifer, slăvit fie Lucifer.." după care toți se pun în genunchi.
Eu: Ridicați-vă! Am spus..ridicați-vă!
După ce toți se ridică, apar și cei dragi lor, cei care au murit. Se întâlnesc, se îmbrățișează, lucru care m-a făcut să plâng. Eram fericit. Adică..mi-am îndeplinit misiunea, sunt un zeu bun, nu? 
Andrew: Acum că ai salvat lumea..ce o să faci?
Eu: Eu? Cred că o să mă duc împreună cu Lilith  să ne facem o familie..nu mă mai duc în Iad. Rămân aici.
Andrew: Rămâi la aceiași casă, nu?
Eu: Da, de ce m-aș muta?
Andrew: Tare! 
Și mă ia în brațe..apoi, ceva ciudat se întâmplă..leșin. Eu nu leșin...

Miercuri apare finalul. Sper că v-a plăcut.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: The Devil among us.   1/2/2017, 3:34 pm

Capitolul 10: De ce trebuie să fie așa?
De ce naiba am leșinat? Hello! Eu sunt Diavolul, nu leșin! Deodată îmi revin și se părea că cei din jurul meu nu observaseră faptul că eu am leșinat:
Eu: Vreți să spuneți că n-ați observat când am căzut?
Andrew: Nu..
Eu: Poate s-a oprit timpul și..
Beelzebub: Oprești timpul doar pentru oameni, pentru demoni nu merge.
Eu: Ce naiba se întâmplă?
B: Poate eliberarea lumii te-a obosit un pic, ce ar fi să te duci acasă și iei o pauză? Fără magie câteva zile..
Eu: Cred că e o idee bu.. și iarăși leșin. 
Doar că de tura asta e ceva și mai ciudat, aud voci. 
Dialog între niște persoane necunoscute:
-Doctore, dar..nu vreau să-mi pierd fiul, sunteți sigur că n-o să-și mai revină?
- Doamnă, a stat în comă 12 ani, nu mai are nicio șansă..ne pare rău, va trebui să-l deconectăm de la aparate.
Vocea femeii care i se adresa doctorului mi se părea familiară. Cine-i în comă, ce accident? Ce naiba se întâmplă? Eu unu' nu mai înțeleg nimic.
Femeia din nou: Măcar..lăsați-mă să-mi iau rămas bun, să-i chem și prietenii..
Doctorul: Bine, vă lăsăm până diseară. Ne pare sincer rău.
Ia stai..fiul cuiva moare? Sunt părți pe planeta asta unde vraja mea nu a ajuns? N-ar trebui să mai moară nimeni...
Deodată, simt o atingere pe mână, ca și cum cineva mi-ar strânge mâna. Ia stai..acum îmi amintesc, oh..nu. Eu sunt cel aflat în comă. Am sute de amintiri în minte acum, cum am crescut, cu cine..ce am făcut, unde am fost..cum am ajuns în comă..stai, cum am ajuns în comă? Un șofer beat. Aveam 8 ani și mergeam cu niște prietenii al căror nume nu mi-l amintesc cu bicicleta, iar un idiot de șofer, a dat peste mine. Din cauza căzăturii, creierul meu a intrat într-o stare de comă.. Deci toată faza cu Diavolul, salvarea lumii..a fost doar o halucinație, ceva ce creierul meu a creat ca eu să nu-mi dau seama ce se întâmplă de fapt. Timp de 12 ani, creierul meu a creat un vis ce se întindea pe 15 miliarde de ani. De unde știam toate astea? Mi le-am imaginat? 
După ce am realizat cam tot ce s-a întâmplat cu mine, am început să plâng. Întâmplare la care mama mea a început să strige după doctor.
După ce doctorul ajunge, îi explică mamei mele că în decursul celor 12 ani au înregistrat o activitate cerebrală destul de ridicată pentru un om aflat în comă, indicând faptul că, creierul meu visa, pentru a evita contactul cu trista realitate. Apoi, doctorul îi spune mamei mele că acum e posibil să fi ieșit din vis și să fi realizat ce mi se întâmplă, asta fiind cauza lacrimilor mele. Doctor mai deștept ca el, n-am văzut. Stai..nu am văzut prea mulți, am 8 ani, ții minte? 
Doctorul părăsește cameră, iar mama mea se așează lângă mine, spunând:
- E ok, puiule..sper că nu te deranjează că îți spun "puiule", chiar dacă ai 20 de ani..nu am apucat să te văd crescând, să fiu alături de tine..nenorocitul ăla de șofer mi-a luat bucuria asta. 
Termină fraza și începe să plângă, haotic chiar. E o reacție normală. Azi o să mor. N-a mai vorbit cu mine de când aveam 8 ani, dar..moartea mea tot o doare. Deși, sunt plecat de 12 ani dintre oameni. După vreo 1 oră-două, intră cineva în cameră, avea un parfum de femeie, foarte dulce. A întrebat-o pe maică-mea cum mă simt, ce mai fac:
-Cum e?
Mama: A fost într-un fel de vis până acum, nu putea auzi nimic..dar acum aude, simte, miroase..dar degeaba. O să înceapă să-și piardă simțurile în curând. 
Fata misterioasă se pune lângă mine, mă ia de mână și-mi spune:
-Hey, Luke, mă mai ții minte? Sunt Andreea, fata de care-ți plăcea acum mulți ani. Știu că e târziu..dar și eu te plăceam pe tine.
Acum am înțeles. Andrew din visul meu, era de fapt Andreea..creierul meu o "afișa" în poveste drept băiat, dar..asta explică de ce eram așa nervos când Andrew a fost ucis..Deodată încep să nu-i mai simt parfumul și nici atingerea. Cred că ăsta e finalul, nu? Când mori, începi să-ți pierzi treptat simțurile: întâi gustul, apoi mirosul, apoi simțul tactil, iar în cele din urmă, auzul. 
O aud pe maică-mea că începe să plângă iarăși, dar nu știam de ce..urma să aflu imediat.
Doctorul: Îmi pare rău, dar..trebuie să ieșiți pe hol, nu vreți să vă vedeți fiul murind..
Aud sunetul aparutul de măsurat bătăile inimii. Ciudat..acum se aude mai încet și mai încet..și mai înce....

Ta-daaa! Cam asta a fost. Dacă v-a plăcut, lăsați câteva comentarii, ca să știu dacă mă apuc de altă poveste.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: The Devil among us.   

Sus In jos
 
The Devil among us.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons