Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Septembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Vânătorul
17/9/2017, 11:22 am Scris de Thammuz

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

» Legături
21/7/2017, 8:38 pm Scris de Thammuz

» Manga-uri preferate/recomandate
19/7/2017, 10:46 pm Scris de Smokye

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Portofoliu Lucifer
Razbunarea
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Twisted teddy

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Thammuz
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 9
Reputatie : 0
Data de inscriere : 21/05/2017

MesajSubiect: Twisted teddy   24/5/2017, 8:00 pm

Sufăr de schizofrenie,înainte de a sări la concluzii legate de mine,înainte ca acest cuvânt,schizofrenie,să te facă să te gândești la criminali în serie,lasă-mă să-ți spun câteva lucruri.Eu nu sunt Norman Bates sau Ted Bundy,de fapt,majoritatea celor care suferă de această boală se feresc de violență.Nu am personalitate multiplă,iar ca să ști,tulburaea de personalitate disociativă este cu totul diferită de ceea ce am eu.În majoritatea timpului sunt exact ca tine,merg la muncă,mă uit la televizor,citesc cărți,ascult muzică,mă bucur de hobbiuri și îmi petrec timpul cu oameni pe care îi iubesc.Chestia e că eu ocazional văd lucruri care nu sunt acolo.Când asta se întâmplă,când halucinez sau aud voci mă raportez la aceste episode ca la " interferențe",pentru că așa le percep eu.Ele sunt întreruperi în viața mea de zi cu zi,este de asemenea un bun mod de a avertiza pe cineva în care am încredere,care știe despre condiția mea.Atunci când sunt în mijlocul unui episod,fără să fiu nevoit să folosesc acel cuvânt,doar le spun că : îmi pare rău,am parte de interferențe,iar ei înțeleg.Dar nu toată lumea este înțelegătoare.Tatăl meu a fost unul dintre acele persoane.La o vârstă foarte fragedă,aveam doar 6 ani,un psihiatru pentru copii mi-a dat diagnosticul,fără tragere de inimă,de schizofrenie.Nu este un diagnostic dat cu seninătate,mai ales copiilor,majoritatea oamenilor cu această boală nu prezintă simptome până la sfâtșitul adoleșcenței sau începutul anilor 20.Eu aveam 6,totuși,într-un mod ciudat am considerat asta o binecuvântare,nu am fost niciodată nevoit să experimentez o viață normală pentru ca mai apoi să-mi fugă pământul de sub picioare.E mai bine să te naști orb decât să îți pierzi vederea în timpul vieții.Nu am știut nicidată altceva,asta mi-a oferit de asemenea mult timp să mă obișnuiesc cu boala mea și să învăț să trăiesc cu ea.Îmi iau medicamentele și atâta timp cât le suport cele mai multe dintre zilele mele sunt la fel de plictisitoare ca ale celorlalți.Episode bânde se vor întâmpla mereu,dar cele mari nu se întâmplă.
Cel mai dificil lucru la a trăi cu schizofrenie este faptul că nu am fost mereu capabil să-mi dau seama de ce e real și ce nu.Uneori îmi  este foarte clar că am o halucinație ,dacă văd un elefant mov mergând pe o tricicletă prin sufragerie,pot spune că nu-i real și nu mă gândesc prea mult la asta.Cele care ajung să mă deranjeze sunt cele mai subtile : răspund la telefoane care nu sună,răspund cuiva care mă strigă pe nume,chiar dacă nu e nimeni acolo,încerc să mă așez pe un scaun care nu este acolo.Acest lucru poate fi extrem de jenant când se întâmplă în public,așa că tind să stau departe de oameni,știu că poate părea înfricoșător,cât și ciudat.E ca și cum ei știu că ceva este în neregulă în legătură cu mine,dar nu își dau seama ce. Alte lucruri enervante legate de boala asta,pe care sunt fericit că nu le am sunt ideile delirante cum că :  guvernul a implantat un cip în creierul meu,am fost răpit de extratereștri.Eu nu mă încadrez în tipul care crede în teorii conspiraționale sau altceva similar,totuși a existat mereu acest pericol.Sunt mereu speriat de faptul că aș putea ajunge așa,deci evit orice ar putea declanșa un astfel de comportament.Uneori este nevoie doar de o simplă idee care prinde rădăcini,un cuvânt,o frază.
Nu sunt mereu elefanți mov,de cele mai multe ori este ceva mult mai rău,un lucru pe care l-am evitat mai presus de orice,religia.Nu vreau să sun nerespectuos pentru cei care sunt religioși.O iluzie comună a schizofrenicilor,de care sunt atrași,este aceea că ei aud vocea lui Dumnezeu sau că halucinațiile lor sunt de fapt îngeri sau demoni care încearcă să le arate viziuni.Cred că am întâlnit foarte mulți oameni care mi-au spus că nu sunt bolnav mintal,ci din contră,am un dar, că pot vedea în tărâmul spiritual,în timp ce alții nu pot.Desigur asta e ridicol,acesta nu este un dar,cu toate astea mi-e teamă că într-o zi o să cred asta.Cine nu ar vrea să creadă că este special în acest sens? Presupun că de aceea este un lucru așa de comun,dar este un periculos mod de a vedea lucrurile.Pe cât de atractivă este ideea de a fi alesul lui Dumnezeu,realitatea este că eu am o boală.Ea nu este drăguță,romantică,doar este.Pe lângă asta,nu am un trecut chiar așa minunat cu religia.Tatăl meu,l-am menționat mai devreme,a fost un preot în Louisiana,unde am crescut.A fost un creștin devotat și și-a ținut familia,incluzându-mă pe mine,la standarde stricte.Noi eram exemple pentru comunitate,iar el și-a asumat acea poziție într-o manieră foarte serioasă,în public.În spatele ușilor închise,lucrurile stăteau altfel,tata bea foarte mult.Partea pe care nimeni din afară nu o vedea era grotească,el se desfăta în poziția lui puternică față de adepții săi,iar asta a influențat mult viața noastră de acasă.Noi nu eram familia lui.
Cicatricea din colțul gurii mele a fost livrată cu un fir de sârmă ghimpată,aș putea să vă arăt și cele de pe mâinile și spatele meu,dar pe alea le țin acoperite.Nu contează cum e vremea,mereu port mânecă lungă.Să aibă un copil schizofrenic a fost o veste pe care tata nu a primito bine.La început nu a crezut că există așa ceva,era convins că mă comport așa pentru atenție,susținând că văd lucruri care nu sunt reale ,atunci au devenit mai înfricoșătoare.Tata a devenit obsedat de ideea că eu eram de fapt posedat,halucinațiile mele pentru el erau viziuni satanice,din perspectiva lui auzeam vocea Diavolului,acesta a fost momentul în care m-am oprit din a fi uman în ochii lui.Nu mai eram fiul lui,eram un lucru care trebuia să fie chinuit oricând credea el că e necesar.A dezvoltat o plăcere bolnavă și nu doar pentru tortură fizică(bătăile,arsurile,sufocatul,tăieturile)ci și tortură psihologică.De asemena s-a oprit din a mă mai striga pe nume,iar în loc folosea pseudonime ca : schizo,puiul iadului etc. Mereu i-a plăcut să profite de starea mea psihologică fragilă,spunea și făcea lucruri despre care știa că mă deranjează și ar putea declanșa un episod,pentru ca apoi să folosească asta ca dovadă,când mă acuza că eram în conexiune cu Diavolul.
Într-o zi,când aveam aproape 7 ani,el a venit acasă beat ca deobicei,dar de data asta a prins ceva în mâna stângă în timp ce se legăna spre ușa din față,la început am crezut că e un fel de rozător mort,dar când l-a adus la lumină era clar,un urs de pluș,rupt în unele locuri.Îi lipsea niște blană și era pătat.Cu vocea lui nedeslușibilă mi l-a aruncat în față și mi-a spus :
- Are conștiină proprie.
Cu asta tata s-a retras în camera lui. Are conștiință proprie...asta e tot ce a zis.Cu această simplă frază o sămânță a fost plantată,am privit lucrul pe care tata mi l-a aruncat.În tăcere,l-am crezut când a zis că l-a scos din gunoi.Prima mea înclinație a fost să îl arunc departe.În câteva ore tata probabil nici nu-și va aminti de cadoul pe care mi l-a dat,nu-mi va lipsi niciodată,dar dacă își va aminti?Dacă va fi furios că l-am aruncat? Să fiu agățat de un animal mort și putrezit pare mai atractiv decât o pedeapsă de-a tatei,așa că l-am dus în cameră.Asta  a fost cel mai probabil un joc psihologic prin care el voia să vadă cât de mult rezist să păstrez chestia asta.M-a pus să dorm cu ea,să merg la școală cu ea,să mănânc cu ea,asta pare a fi un lucru ușor așa că mi-am dat seama că o pot suporta,era doar un urs vechi până la urmă.Dar acele cuvinte au continuat să fie în mintea mea ; conștiință proprie.Am început să privesc ursul cu suspiciune.
Când aveam 7 ani,nu am avut îndemânarea să spun când o iluzie sau un episod urma să apară,acum sunt mult mai bătrân și am trăit cu asta de ani,acum am îndemânare și metode de a-mi da seama,dar atunci eram neajutorat.
M-am holbat la ochii de plastic ai ursului și puteam simții că și el se holba la mine,are conștiință proprie.Am aruncat ursul în celălalt colț al camerei,a căzut cu fața pe podeaua de lemn,am decis atunci că nu-l voi mai lua în pat,m-am gândit că-l voi lăsa acolo pe podea.M-am pus să dorm,iar după un timp,care mi s-au părut ore,în care am stat treaz și nemișcat cu ochii fixați pe urs am reușit să adorm.Nu sunt sigur cât de mult am dormit,ar putea fi câteva ore sau doar câteva minute,dar am fost trezit de un sunet lemnos ciudat,spun lemnos pentru că a sunat ca și cum s-ar fi rupt o creangă.Mi-am deschis ochii,erau deja în direcția în care am aruncat ursul,încă stătea pe podea,dar acum se schimba,avea membrele foarte răsucite și prelungite într-o convulsie nefirească,acela a fost sunetul pe care l-am auzit.Auzisem brațele și picioarele crescând și rupându-se,devenind ca cele ale unui păianjen .Într-un final și-a ridicat capul de pe podea.Acum era de câteva ori mai mare decât inițial,iar de la o ureche la cealaltă puteam să-i observ dinții ascuțiți.Și-a deschis fălcile și a eliberat un hohot care a scuturat camera.I-am simțit respirația fierbinte care m-a lovit în față și am fugit din pat,în hol,și am căutat scările.În spatele meu am auzit un sunet de lemn trosnit,ca și cum chestia aia s-ar fi ridicat în picioare.M-am întors ca să văd,iar el venea spre mine cu picioarele lui de păianjen și folosindu-se de mâinile lui pentru a lăsa semne pe pereții casei.Când am ajuns la scări am alunecat pe prima treaptă și am căzut până la baza scării.Nu am putut să mă repun pe picioare,m-am uitat sus și am văzut cum coboară monstruozitatea,nu mai era un urs de pluș,ci mai degrabă o sperietoare de ciori cu pielea unu urs pe ea.Și-a deschis gura din nou și a vorbit :
- E minunat azi în pădure,dar este mai sigur să stai acasă,pentru fiecare urs care a fost vreodată la o adunare a lor acolo,azi e ziua în care urșii merg la picnic.
Am țipat și mi-am închis ochii și m-am întins la podea ca un melc,am început să recit niște versuri învățate la creșă care mă aduceau într-o oarecare zonă de confort când eram în mijlocul unui episod,încercam să-mi reamintesc că asta nu era real.
" Când urcam scările odată,am întâlnit un om care nu era acolo,el nu era acolo nici azi,îmi doresc,îmi doresc să plece.Când urcam scările omul acela nu era acolo,azi nu era acolo,sper,sper ca el să plece." Mi-am șoptit asta de câteva ori,iar când mi-am deschis ochii eram în brațele mamei.Ea mă zgâlțăia și mă striga pe nume,i-am văzut expresia îngrijorată și în susul scărilor,tata stătea cu ursul în brațe.
- Ce e în neregulă cu el acum?
- Nu sunt sigură,a spus ea.Cred că a avut o altă teroare de noapte.
În următoarele nopți asta s-a tot întâmplat,ursul se transforma în monstru,mă chinuia,iar mama mă găsea în diferite locuri ale casei,ascunzându-mă și recitând aceleași fraze.După noaptea a 6a,mama l-a rugat pe tata s-o lase să scape de urs.Ea s-a oferit să-l ardă,să-l îngroape sau orice altceva.Dar tata doar a zâmbit și a spus :
- Ai arde un cadou pe care un tată i l-a oferit fiului său? Cât de nerecunoscător.
În orice caz,tata a rămas mult mai terifiant decât orice altceva putea creea mintea mea.Chiar și așa tulburările din timpul nopții erau și pentru el ceva neplăcut.În cea de-a 7 a noapte m-a legat cu funie,iar pe urs mi l-a pus pe piept.
- Dormi strâns legat,a spus el în timp ce îmi închidea ușa dormitorului.
Nu a trecut mult timp până am început să simt vibrații pe piept și un mârâit s-a făcut auzit de la urs,încet,gura lui a început să se întindă peste fața lui și speriat,mi-am închis ochii și am început să recit vresurile din nou și din nou.Peste vocea mea auzeam acel trosnit,creștea din nou,se transforma,am abandonat poezia și am început să țip.Am țipat după mama,am început să încerc să mă eliberez de sfori,iar ele au început să-mi taie încheieturile și am simțit cum sângele începe să-mi curgă din mână.Auzeam voci pe hol,prima dată a mamei.
- Lasă-mă să mă duc la el,te rog,are un coșmar.
- Încetează să-l mai dădăcești,doar face pe nebunul pentru că este,vrei să-l oprești? O să-l fac eu să se oprească.
Ce s-a întâmplat mai departe este o combinație între iluzie și realitate,până în ziua de azi nu sunt foarte sigur de ce s-a întâmplat.Îmi amintesc de tata care a intrat în camera mea.îmi amintesc de ușa care aproape s-a spart la contactul cu peretele din spatele ei,îmi amintesc trosnitul care creștea,îmi amintesc de vocea ursului.
- Astăzi este ziua în care ursuleții de pluș țin picnicul.
Este prezent un țipăt,dar nu al meu de data asta,ochii mei erau închiși și îmi repetam fraza care mă calma.Erau multe zgomote pentru ca mai apoi să se facă liniște dintr-o dată.
În cele din urmă mama a intrat înăuntru,m-a văzut legat de pat și a venit repede la mine ca să mă dezlege,tata nu era de găsit,ursulețul zăcea pe podea cu fața în jos ca în prima noapte când l-am aruncat acolo.
După ce s-a asigurat că totul e bine mama m-a întrebat :
- Unde este tatăl tău?
M-am uitat la ea și pur și simplu am dat din cap că nu știu.Asta s-a întâmplat acum 30 de ani,comunitatea a presupus că tata cel mai probabil s-a urcat beat la volan sau doar s-a dus în pădure  și a făcut un soi de accident.A avut loc o căutare în pădure,dar nimeni nu a găsit nimic.Încă mai am ursulețul de pluș,din acea noapte nu s-a mai transformat,e doar un urs,un urs de pluș vechi cu ochi de plastic morți,prima dată când l-am văzut m-a speriat,dar pe atunci eram doar un copil.
Acum înțeleg că totul a fost doar o halucinație provocată de boala mea,dar pentru motive pe care nu le pot explica am un oarecare respect pentru această vechitură.
Uneori cele mai înfiorătoare lucruri din această lume sunt doar înțelese greșit,la fel ca în cazul meu,până la urmă toți avem o conștiință proprie.
Sus In jos
 
Twisted teddy
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons