Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Decembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Îngeri vs demoni.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Îngeri vs demoni.   9/6/2017, 6:40 pm

Premisă


Numele meu este Bogdan, mai sunt 3 zile până la majoratul meu. Sunt din București, Sectorul 2. Am avut o viață minunată și încă am, în ciuda faptului că tatăl meu m-a părăsit când aveam 4 ani jumate, dar mama mea mereu îmi spunea că a plecat din "obligație" și să țin minte mereu faptul că a fost și va fi mereu mândru de mine.
Deși foarte mic, nu am înțeles nici până acum cum de am putut înțelege faptul că o să cresc fără tată, mă rog.. pe la vârsta de 6 ani, a apărut un nou tată în viața mea, vitreg, cei drept.. dar îl iubeam și-l iubesc, ca și cum ar fi cel biologic... și știu că și el mă iubea la fel, ca și cum aș fi fost fiul său. Am făcut o grămadă de tâmpenii la viața mea, am venit de n ori beat acasă, drogat, fumam.. dar nu am fost certat niciodată.. mă simțeam ca-n paradis cu familia pe care o aveam și pe care încă o am.. și indiferent că nu erau necesare scuzele, tot îmi ceream scuze în fața părinților..
M-au înțeles mereu ai mei și știam că pot discuta liber cu ei, nu-mi erau doar familie, părinți.. ci mai mult prieteni. Jucam cărți până târziu, jocuri de cultură cu pedeapsă "cine greșește răspunsul la întrebare, bea un pahar de tărie", spuse tatăl meu, într-un din serile pe care le petreceam, jucând jocuri de cultură. Am avut o copilărie minunată și nu știu cui să-i mulțumesc pentru asta. De mic observasem că am o pasiune pentru învățat, adică aveam mereu acea sete de cunoaștere, pe care nu o puteam liniști nicicum. Cântam.. cântam la pian și la vioară. Iubesc instrumentele astea! Acum sunt aproape major și preocuparea sau preocupările mele sunt blogging-ul și web development-ul, ah da.. și creepypasta-urile.
De asemenea, m-am simțit mereu atras de ocultism.. satanism, să fiu mai specific. Deși ateu, încă-mi petrec extrem de mult timp citind chestii despre Diavol.. sunt intrigante. Alt lucru pe care-l observasem la mine, era faptul că aveam o oarecare putere asupra oamenilor, parcă nu puteau să mă mintă.  Nu știam că eram pe punctul să aflu de ce se întâmplau toate lucrurile astea fix în seara majoratului meu...
Ziua cea mare sosise, mai erau fix 12 ore până împlineam 18 ani.. nu pot descrie entuziasmul pe care-l aveam în mine, faptul că deveam major, om mare cu responsabilități.. deși, eram genul de om sarcastic.. care nu era aproape deloc serios, nici măcar la școală, nu rămăsesem corigent niciodată, pentru că învățam foarte bine. 
Dormeam așa bine și visam că mă împerechez cu Mia Khalifa, asta până când apăruse și Micky Mouse în vis, ceea ce devenise.. mă rog, mulțumesc mamei mele că m-a trezit!
- Scoală, majorule, că ți-a sunat ceasu', spuse mama, tachinându-mă.
- Ce, cum adică mi-a sunat ceasul? Nici n-am împlinit 18 ani și deja mor? Nu-i coreeect!
Râde... după ce se oprește din râs, spune: Nu, nu.. e timpul să te duci la școală. Faptul că împlinești 18 ani nu te scutește de școală!
- Chiar trebuie, adică.. nu pot să stau în pat, să mă joc CS:GO și să.. nu știu, dorm iar?
- Nu, nu se poate. Trebuie... haide! Sunt doar 6 ore..nu mai sta ca un leneș!
- Leneși dorm cu capul în jos, mamă! 
După ce m-a mai tachinat puțin, mă ridic din pat, mă îmbrac și mă pregătesc să decolez la școală.. ajuns acolo, realizez că era mai bine să nu mă fi născut, că deja hienele astea de colegi, voiau și bere și alune și KFC și la film...
- Ho, bă, fomea-n glandă, că n-am spart nicio bancă... nu dau nimic acum, deseară ne facem turtă, ok? Spun eu, către hunii ăștia de colegi..
- Bine, dacă ne minți și pleci din oraș, te vânăm! Te găsim! Facem orice pentru o bere! Știi bine, da?!
- Ah, eu care deja-mi pregătisem bilet pentru Mexico, la naiba! Îmi luasem și sombrero...


Cam atât deocamdată. Sper că v-a plăcut și scuze că n-am început direct cu groaza, dar.. na, pași mici, nu? 
V-aș ruga dacă se poate să lăsați un comentariu, să știu dacă vă place.. mulțumesc. Știu că nu prea e activitate, dar.. mna.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   12/6/2017, 6:11 pm

Capitolul 1: La mulți ani.. mie! Very Happy


După ce m-am gândit mai bine, am zis că n-o să chem jumătate de liceu la mine acasă, fiindcă nu-și avea rostul, plus de asta.. nici nu am atâți prieteni, fiindcă sunt genul ce pune accent pe calitate, nu pe cantitate. Așa că le-am promis câtorva colegii că după școală mergem la o băută, iar cu restul, care erau mai apropiați, adică cu prietenii mei, o să merg agasă, bem, fumăm ceva - ne distrăm. M-am găsit cu Daniel, unul dintre cei mai buni prietenii ai mei prin școală și i-am zis ora la care să vină la mine.. să știe când începe petrecerea. După alții 3 tovarășii invitați, pe lângă Daniel, mă duc la John.. care era cel mai bun prieten al meu. Maică-sa era româncă, iar taică-su era englez, de acolo numele său. Și îmi mai rămăsese o singură persoană.. era Laurel, sora lui John. Of, Laurel.. fata pe care o plăceam din înainte să mă fi născut, din timpul grădiniței simțeam că o să fim mai mult decât niște simpli colegi și așa a fost, suntem prieteni... știam că o să mă simt bine cu ea și chiar așa e. E.. cea mai frumoasă, deșteaptă, amuzantă,  fată pe care o cunosc, are ochi căprui, păr negru, cel mai minunat zâmbet, cel mai drăguț râs, cea mai superbă voce.. și are și înălțimea unui pitic de grădină, ceea ce o face.. super adorabilă.... Îs îndrăgostit până peste cap de ea..și parcă ceva mă împinge să o sărut, dar.. nu am tupeu, dacă se supără, dacă nu simte același lucru pentru mine? Îs cam timid, dar.. mă rog.. după ce mi-am adunat gândurile, m-am dus s-o invit la ziua mea. 
- Sal, piticu' porno!
- Sal, cum te cheamă.. ah, da.. Cosmin, parcă?
- Fir-ar! Ai zis că nu mai faci așa...plâng!
- Și tu ai zis că nu-mi mai zici piticu' porno, amândoi am mințit.
- Of, nu-i vina mea că nu-mi găsești o poreclă amuzantă. Mă rog.. să încetăm cu tachinatul.. ăăă, să-ți zic direct, direct ca.. pumnul lu' Moroșanu în gura concurenților săi, ăă.. vrei să vii la ziua mea? Știi.. e majoratul meu.. și vreau să fii acolo.
- Îmi pare rău.. dar nu pot! Mi-a născut cățeaua 3 iepurii și tre' să stau cu ei, să le dau lapte..
Ooook, nu știu ce dracu' a fumat fata asta, dar vreau și eu.. clar!
- Glumesc, prostuțule.. bine-nțeles că vin.. la ce oră?
- 8:00 PM, e bine?
- Da. Vin să te iau din fața porții?
- *facepalm* 
- Glumesc, ne vedem acolo. 


Și mă sărută pe obraz. Wow, mamăăăăă. Nu cred că la mine merge expresia cu fluturii în stomac, eu am tot cuibul.. sau unde stau fluturii?


Vine seara cea mare și ne-am strâns toți la mine, numai Laurel nu. L-am întrebat pe John de ce Laurel nu vine și tot ce am primit ca răspuns a fost o ridicare din umeri și.. atât. Parcă mi se stricase tot cheful de petrecere, când văzusem că Laurel n-o să vină. 
După ceva timp, se aude un ciocănit la ușă.. nu m-am dus să răspund că aveam impresia că o să fie omul cu pizza sau.. nu mai contează, îmi pierdusem speranța că Laurel o să vină, dar.. m-am înșelat.. Mama mea deschide ușa și când m-am uitat cine era.. era Laurel.. îmbrăcată superb, de fapt.. e genul de fată care și-n pijamale arată superb. Când o văzusem, am rămas cu gura căscată, iar John, ca un prieten adevărat, îmi închide repede gura. Pfui, bine că nu mă văzuse Laurel. Sincer să fiu, îmi crescuse p... ulsul când am văzut-o, dar să lăsam informația asta deoparte.


După ceva jocuri precum: Outlast, CS:GO și toate prostiile pe care le mai am cumpărate pe Steam, ne-am pus pe dans.. dă-o naibii de mâncare! După 10 miliarde de melodii populare, m-am gândit că ar trebui să-i fac un cadou lui Laurel, deși nu era ziua ei, ci a mea. Dar.. simpla ei prezență era cadoul cel mai frumos din lume. Așa că m-am dus la PC, am pus instrumentalul de la melodia lui Ed Sheeran  "Thinking out loud", am luat microfonul în mână și am început să cânt. Am întrebat-o dacă-mi acordă un dans și acceptat. Învățasem mișcările dansului din video-ul melodiei pe de rost. În timpul dansului, prieteni mei, ăștia care mai erau pe aici, îndrumați de John, pupa-i-aș lui tălpile, ies afară la fumat. După ce terminăm dansul, zâmbeam unul la celălalt, ca și cum am fi fost fumați, dar nu eram. Cred..
Mă rog, puntul culminant.. e că a venit la mine și m-a sărutat.. reacția mea idioată, fiind.. 
- Ăă.. mă duc până la baie... mă scuzi două-trei minute?
- Bine..
Simțeam că ceva nu e bine cu ea.. mă iubește, iar eu.. ca prostul.. am plecat. Dar nu am plecat că nu mi-a plăcut, ci fiindcă aveam cascadă pe burtă.. mă trecuseră toate apele când m-a sărutat și.. nu am știut cum să reacționez. Mi-am dat repede două palme.. și m-am dus înapoi.. era pe canapea, bea suc. Pfui, mă gândeam că a plecat.
- Gata, am revenit. 
- Bine.. scuze pentru ce am făcut, credeam că.. 
- Hey, hey.. nu... eu voim să fac același lucru, de multe ori.. doar că am crezut..
Mă sărută iar. Vai de viața mea, încă două trei săruturi d-alea și majoratul meu devine ziua în care mor de inimă. Am mai petrecut până pe la 5.. am fi continuat, dar.. începusem să mă simt foarte.. foarte ciudat. Auzeam șoapte în mintea mea.. și direct, mi-am aruncat doza de bere pe geam.. zicând.. "Da.. cred  că am băut prea mult.". Dar nu era asta.. ce se întâmpla cu mine, aveam să aflu de la mama mea. Am vrut să o conduc pe Laurel acasă, dar.. a insistat să mă pun să dorm, văzuse că m-am dezechilibrat și căzusem, leșinasem preț de 5 minute.
După ce toți au plecat, mama împreună cu tatăl meu, mă cheamă în bucătărie, ca să discutăm. În sfârșit eram pe cale să aflu ce dracii de amiază se întâmplă cu mine..


// Va urma...


Cam atât.. pun partea următoare în 2 zile. Știu, nici de tura asta nu are nici cea mai mică treabă cu groaza, dar... o să înceapă în curând. Aș dori să știu părerea voastră, deci.. lăsați un comentariu.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   14/6/2017, 9:44 pm

Capitolul 2: Adevărul gol goluț.

"Convocat" fiind de părinții mei în bucătărie, pentru a afla în sfârșit adevărul, după ce am închis ușa după invitații mei, mă îndrept spre bucătărie, dar sunt oprit de o nouă amețeală, care în scurt timp devine un leșin demn de un premiu oscar, mă jur. După vreo 30 minute de somn, deschid ochii, dar eram încă într-o oarecare stare de leșin, deci.. nu puteam să deschid ochii, dar.. puteam să aud.

- Hm, iar a leșinat... și de tura asta, e leșinat de ceva timp.. cred că puterile lui cresc mai repede decât mă așteptam, spuse mama.
- Văd și eu.. cred că n-ar trebui să-i spunem, nu știm cum o să reacționeze.. 
- Nu-i prost.. sigur și-a dat seama până acum că ceva nu-i în regulă cu el.. cred că deja a început să audă gândurile oamenilor și nu cred că e așa idiot să nu-și fi dat seama că e ceva cu el, nu a răcit sau nu a avut nicio boală niciodată, nu s-a rănit niciodată..
- Totuși, nu știm cum o să-i cadă..
- Corect.. problema e că partea rea de abia acum începe.. o să aibă vise despre iad, dureri de spate, fiindcă o să înceapă să-i crească aripile, puterea o să-i se dezvolte, s-ar putea să fim nevoiți să-i luăm telefon nou sau să schimbăm orice obiect pe care-l va atinge, pentru că e posibil să-le spargă... de asemenea, "radio-ul demonilor" o să înceapă să "emită" în capul lui.
Ce.. ce? Ce puteri? Are dreptate.. n-am răcit niciodată și dacă mă răneam, trecea în câteva ore.. dar ce naiba se întâmplă cu mine? Despre ce aripi e vorba? Devin omul pasăre, cumva? Sau Superman? E de rău, frățioare. Woah, prea mult de gândit.. mamă, ce somn îmi e..

Întuneric, așa de mult întuneric..dar un urlet asurzitor mă trezește. E un criminal.. cel puțin așa scrie pe tăblița aflată deasupra capului său, legat de niște lanțuri imposibil de rupt, e jupuit de piele de la brâu în jos, în zona mâinilor, are tăieturi pe spate - tăieturi ce par a fi făcute de un bici, înțepături mici sub pleoape.. am mai văzut asta undeva, dar unde? El m-a „trezit„ din somn.. urletul său de durere. Nu prea am milă pentru persoanele care rănesc pe alții, dar asta.. wow, asta e.. mult prea mult. După.. mă lovește.. sunt.. sunt în iad. Visez că sunt iad. Parcă dintr-o dată visul ăla de care vă spuneam cu Mia și Mickey nu suna așa rău..

Deodată, toată imaginea se face neagră.. întuneric, mai întuneric ca data trecută. Deodată.. mă trezesc. Părinții mei reacționează imediat, întrebându-mă dacă sunt bine..
- Uh, nu știu.. mă simt extrem de ciudat..
- Mamă, ce se întâmplă cu mine, ce sunt? Continui eu.
- Ești un nefilim. Ești rezultatul dintre încrucișarea unui ADN de demon cu unul de om..
- Poftim?
- Știi.. eu și tatăl am..
- Nu, nu asta.. știu povestea asta ! Doamne, mamă! De asta a trebuit să plece?
- Nu.. nu e interzis lucrul ăsta. A plecat pentru ca îngeri să nu te găsească. Nu mereu se întâmplă ca un nefilim să se nască. E ceva foarte, foarte rar. Îngerii sunt conștienți de puterile pe care un nefilim le are, așa că tatăl tău a fost nevoit să plece, pentru a nu fi urmărit și pentru a nu-ți pune ție viața în pericol. Sunt sigură că i-ar fi plăcut să fie cu tine, să te vadă cum crești.. ce puternic ai ajuns.
Am izbucnit în plâns. 
- Și cum am să mă descurc cu asta?
- Te vom ajuta, dragule. Suntem părinții tăi.. mereu o să-ți fim aproape..
- B.. bine. Cu școala, ce o să fac?
- O să te învoiesc, pe motiv că ai meningită.. nu te pot lăsa să te duci printre oamenii, fără să știi să-ți controlezi puterile.
- I-aș putea răni?
- Nu, nu! Îngerii... te-ar putea găsi...

// Va continua..
Știu, știu.. scurt, plictisitor, dar.. ca să mă compensez, mâine mai pun un capitol.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   16/6/2017, 6:08 pm

Capitolul 3: Bine te-am regăsit...


După ce mama a sunat la școală pentru a mă învoi pe motiv de boală, asta întâmplându-se în aceiași seară în care am aflat ce naiba se întâmplă, era ora 6:00 AM și m-am dus să mă culc, fiindcă mai târziu părinții mei plănuiseră să mergem pe un câmp, să mă antrenez.
M-am pus să mă culc. După vreo 2-3 ore de somn, o durere imensă de spate și cap mă trezesc din somn. Spatele meu ardea ca și cum cineva ar fi picurat lavă pe el. Am început să țip de durere, iar țipetele mele de durere, i-au trezit pe părinții mei, care s-au grăbit spre camera mea.. să vadă ce se întâmplă.


- Bogdan, ești bine? 
- ...


Nu puteam vorbi de durere.. și ceva voci se auzeau în capul meu, vorbeau într-o limbă pe care nu o puteam nicicum înțelege.. Încercam din toate răsputerile să mă întorc pe spate, ca să se prindă ce am... și într-un final reușesc..


 - Oh, doamne.. astea sunt ce cred eu că sunt? Întreabă tatăl meu.
- Da.. aripile.. încep să-i crească. Și-mi pare rău că nu pot face nimic să-i treacă această durere.. nu există medicament să calmeze durerea lui..


Părinții mei au continuat să stea cu mine, până durerea s-a oprit.. și cică naștere unui copil doare, hă.. încercați asta, bă! Mda, după vreo 2 ore de plâns, că atât a durat până când durerea mi-a trecut, m-am pus înapoi la somn. Se făcu în jur de zece, așa că trezit, apoi m-am îmbrăcat și voiam să mă cobor ca să mănânc, apoi să mergem pe un câmp, să mă antrenez. Amețelile erau din ce în ce mai puternice, așa că în timp ce mergeam pe hol, m-am dezechilibrat și în dorința de a nu cădea și a de-a bate cupa cu asfaltul, bag mâna într-un perete, la propriu bag, fiindcă mâna mi-a intrat cu totul în perete, lăsând o gaură de vreo 10-12 cm. 


Ajuns în bucătărie, le spun un ironic „bună dimineața„ părinților.. și mă pun să mănânc.
În timp ce mâncam, deschid conversația cu părinții mei, ca să mai ridic un pic moralul lucrurilor, fiindcă păreau foarte îngrijorați pentru mine.. fără motiv, eram bine.. o să treacă, nu?


- Mamă, e nevoie să schimbați peretele de pe hol, că am făcut o gaură mică în el.
N-am primit niciun răspuns.. Seen, pe bune? Nici în viața reală nu scăpi de el?
În fine, după ce mănânc.. plecăm de acasă și ajungem pe câmp. 
- Bun! Din ce a scris tatăl tău într-un carnețel.. despre cum să te antrenez.. aici scrie că majoritatea puterilor tale au buton de pornire/oprire, acela fiind în creierul tău. Poți opri durerea doar folosindu-ți mintea. 
- Ok, ce trebuie să fac? 
- Să te gândești că aripile tale au crescut complet și că dezvoltarea puterilor tale s-a sfârșit.
Eșec, eșec, eșec.. nu am putut.. am petrecut 12 ore încercând să mă controlez, să-mi fac aripile să crească, să le ascund, ca să pot umbla printre oameni, să controlez vocile... dar fără rezultate.. tot ce am reușit a fost să mă demoralizez și mai tare.
De supărare, le-am zis părinților că ies afară să mă plimb, plimbările mă calmează..
- Nu cred că ar..
- Lasă-l să plece, spune mama, întrerupându-l pe taică-miu.
- Ești sigură? Continuă el..
- Da, sunt sigură. N-are ce să pățească.
- Bine, eu am plecat.. săru'mâna.


Am ajuns pe la periferia orașului, iar eu stau în centrul orașului.. deci, am mers puțin. La un moment dat, niște oameni se certau, dar nu i-am băgat în seamă. De hoți nu-mi era frică, fiindcă știam majoritatea grupurilor șmechere de pe aici, deci nu sărea nimeni la bătaie la mine. După ce va timp, erau niște copii care se plimbau pe șosea și un tir care se apropia din spatele lor, dar.. copii nu observaseră. Am țipat cât am putut de tare la copii, dar nu mă auzeau.. iar șoferul tirului părea să nu fie prezent psihic. Cred că era puțin.. mai mult beat.
Într-un moment de disperare, am început să fug înspre copii, sperând că aș putea să ajung la ei și să-i atenționez de tir, dar.. aveam presimțirea că n-o să ajung la timp.. iar gândul ăsta îmi dădea fiori. Dar ceva s-a întâmplat.. aripile mele, ieșiseră din spate și cumva am reușit să iau copii de pe autostradă, fără a fi răniți de tir. Citisem în carnețelul tatălui meu că aripile sunt folosite doar la teleportare, ci și pot da super viteză. Nu mi-am făcut griji că aș putea fi deconspirat de copii sau ceva, erau destul de mici și nu cred că i-ar crede cineva, cât despre șoferul tirului, era beat.. nici pe el nu l-ar crede nimeni. Observând că aripile mele nu se mai ascund, m-am concentrat să le fac să dispară și spre uimirea mea, au făcut-o. De bucurie, am atins o mașină și am ars-o un pic, lăsând o urmă de palmă pe ea. 
Decid să mă îndrept înspre casă, ca să le spun părinților că am reușit să-mi controlez puterile, dar nu puteam să mai zbor, fiindcă deja eram obosit.. prima utilizare e grea. Așa că am mers pe jos. La 3 străzi distanță de casa mea, se afla acest bar.. și înainte să ajung acasă.. am decis să beau o bere rece, apoi.. ei bine, să plec acasă. Gândurile oamenilor începuseră să apară iar, dar.. m-am concentrat.. și au dispărut. Cred că.. am reușit. Mi-am băut berea, fără să sparg sticla, fiindcă pe lângă super viteză, teleportarea, super putere, citirea gândurilor și multe altele, pot topi lucruri, atingându-le cu mâna. După ce-mi savurez berea, ies din bar.. și erau un om într-un palton negru, care mă aștepta. Am încercat să-i citesc gândurile, dar.. nu mergea.. deși, din bar.. puteam auzi gândurile altor persoane. 
Se apropia de mine, încet încet, așa că-i spun:
 - Nu vreau probleme și oricine ai fi, îți sugerez să stai departe. 
Având puterile oarecum activate, armele umane nu mă mai răneau.. deci, nu aveam ce să pățesc.


- Nu am venit să-ți fac rău, nefilimule, sunt aici să discutăm. 
- Nefi... hă? Nefilim? E persoana căreia nu-i place să vadă filme sau ce e aia? 
- Nu e nevoie să te ascunzi. Nu sunt om.
Curiozitatea mă împingea să-l întreb ce e, dar am continuat să pretind că nu sunt ce crede el.
- Ah, nu ești om? Da, mă, sigur.. și eu cresc cârnați de Chernobâl în curtea din spate..
Scoate un pistol din palton și se împușcă în cap, dar.. nu știu cum de nu a auzit nimeni împușcătura... și mai important, cum de nu a murit.
- Vezi? Și nu-ți fă griji în privința zgomotului, nu a auzit nimeni nimic. 
- Atunci.. ce ești?
- Sunt înger, puișor.. 
Tocmai mi-a zis „puișor„? Cred că mai bine plec, ăsta vrea să ne împerechem..
- Ăh, da.. înger? Hm.. putem discuta altădată? Mă așteaptă părinții acasă.
- Dacă vrei să pleci, pleacă.. 
- Ok. Salut!
- Eu care mă gândeam că vrei să auzi despre tatăl tău..
Ok, ok.. tata? Ăla biologicul? Ohooo.. stai, stai.
- Ascult.
- Oh, ești deștept.
- Știi ce e, măcar?
- Da, da.. știu! Demon.
- Și cum poți să-l iubești știind că te-a părăsit și mai ales, știind că e demon?
- Ăă, păi.. a plecat din cauza voastră.. și.. nu cred că e așa rău.
- *râde* Asta crezi cu adevărat? Sau doar fiindcă așa i-a spus el mamei tale...
- .. ai idee câți îngeri a ucis tatăl tău?
- Sunt sigur că a avut un motiv bine întemeiat.
- Of, copii ăștia.. mereu caută scuze pentru părinții lor. Nu.. a făcut-o pentru că e rău și a plecat fiindcă nu-i pasă de tine..
Stai așa.. chiar dacă ar fi adevărat, nu-mi pasă.. nu-i treaba porumbelului ăsta sfânt ce relație am eu cu tatăl meu.
- Vezi-ți de treabă.
- Deranjează adevărul, nu? Știi foarte bine că am dreptate.
Gata.. nu mai suport, înger sau nu, îl jumulesc de pene. Îmi scot aripile și sar pe el. Îi dau vreo doi pumni și îl arunc în peretele bar-ului. Încearcă să mă lovească în zona coastelor, dar mă feresc. Îl lovesc iar și iar și iar.. până reușește să mă lovească. Atunci scoate o sabie.. albă.
- Nu vrei să ni te alături, atunci.. vei avea soarta celorlalți ca tine.
- N-aș paria, du-te naibii de înaripat! 
Fug înspre el cu super viteza, încerc să-l lovesc, dar se ferește.. și mă lovește cu sabia peste mână.. mamă, ce ustură.. amețelile revin.
- Ce.. ce fel de sabia e aia?
- Ah, asta? E ceva ce voi, încornoraților, nu suportați. Doar nu credeai că ești invincibil, nu? Dar trebuie să recunosc, ești cel mai puternic nefilim de până acum.. păcat de tine. Se urcă pe mine și începe să mă lovească cu pumnii, aparent ființele celeste se pot lovi între ele. După vreo 200000 de pumni încasați, îmi spune:
- Ai fi put să ni te alături.. dar acum, v-a trebui să te ucid. Nu-ți fă probleme, o să le spun părinților și prietenilor tăi ce curajos ai jos, în timp ce o să-i torturez.  Așa că, pa! Scoate sabia de la brâu și o ridică deasupra mea, încă fiind peste mine. Îmi închid ochi, care lăcrimau.. și mă pregătesc să mor.. când deodată simt că s-a ridicat de pe mine, deschid ochi, uitându-mă în dreapta stânga mea.. era el, ochi deschiși.. căzut la pământ, cu o săgeată un pic mai jos de umăr. Era un timp care se apropia înspre mine, iar primul meu gând a fost „Woah, minunat.. am scăpat de dracu', acum dau de taică-su„ Tipul vine lângă mine și începe să-și scoată masca.
Fix înainte să leșin din cauza durerii provocate de sabia vieții, tipul își scoate masca.
- Nu se poate...
- ... tată?!


Apoi.. întuneric, așa de mult întuneric.. nu există vreun bec pe aici?


// Next în 2 zile! Very Happy
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   18/6/2017, 6:42 pm

Capitolul 4: Probleme în paradis.


Întuneric, așa de mult întuneric.. nu e vreun bec pe aici?
Nu știu ce mi-a făcut sabia aia, dar m-a secat de puteri. D-aia cred că am și leșinat.
Deodată, parcă parcă cineva „aprinde un bec în capul meu„ și mă trezesc acasă. Părinții mei, adică mama, tata și tata.. erau în jurul meu.. și se certau. Așa că m-am decis să par leșinat, ca să să aud ce se discută pe acolo.
- Nu-mi vine să cred că l-ai lăsat să plece, știind că e periculos.. credeam că ai ceva în cap, dar.. spuse tatăl meu biologic, către mama mea.
- Ho, ho.. frate, nu te impacienta așa, nu a pățit nimic! spuse tatăl meu vitreg, luându-i apărarea mamei.
- Nimic? Aproape că a fost ucis! Dacă nu ajungeam la timp, acum nu mai era!
Ah, da.. tatăl meu vitreg e fratele tatălui meu biologic, în cazul în care am uitat să precizez. Și.. ce-i cu tatăl meu? Mă ridic și mă îndrept înspre ei..
- Ce naiba se întâmplă aici? Tată, ce dracu' ai de țipi așa? Calmează-te, pentru numele lui dumnezeu..
- Nu te băga.. am plecat, sperând că o să aibă grijă de tine, dar.. sunt niște incompentenți!
- Dacă ești așa compentent, de ce n-ai rămas aici, să mă protejezi? Nu, frate, tu pleci.. pleci și după, când totul o ia razna, vii și arăți cu degetul ca ultimul lache.. știi ce? Dispari de aici!
- În loc să-mi mulțumești că te-am salvat... tu ce faci?
- Să-ți mulțumesc? Dacă mi-ai făcut o viață normală, în loc să mă transformi în cine știe ce cartof de Cernobâl sau mai știu eu ce sunt, atunci ți-aș fi mulțumit, în rest.. du-te naibii! Zi pentru ce ai venit și fă hocus-pocus și dispari.
- ... și apropo, vezi cum vorbești cu mama! Doar pentru că ești demon, nu te face important, continui eu.
Tace.. tace.. și după 30 de secunde de tăcere, îmi dă o palmă peste față.
- Vezi cum vorbești, puștiule..
- Nenoro.. 
Ăsta nu-i tatăl meu.. nu țin minte să fi fost așa, ce dracu' îi cu el? Știi ce? Vrei bătaie, bine.. să te văd..
Și îl pocnesc.. în ochi, îl pocnesc cu toată forța pe care o am și se se lovește de perete, apoi cade pe masă..
- Dacă... mă.. mai ... lovești o singură dată, îți bag „coarnele„ alea fix în locul unde nu bate soarele, ai înțeles?
În timp ce-l loveam, mă apucase de rana de ma mână și mă durea.. tare.
Mi-am pus mâna pe rană și mă gândeam cum să fac să nu mă mai doară.. și deodată rana dispăruse.
- Cum.. cum e posibil?
- Cum  a fost posibil să te bat sau ce?
- Nu, nu asta.. cum ți-ai vindecat rana..?
- Am atins-o și m-am gândit cum să fac să dispară.. și a dispărut. E ceva neobișnuit cu asta?
- Da.. da, este. Ești primul nefilim care poate să vindece rănile sabiei îngerilor.
Mamă, ce special mă simt. 
- În fine, tată.. zi pentru ce ai venit..
- Da.. există un război între îngeri și demoni, care din păcate se desfășoară pe Pământ.. și vreau să ni te alături..
- Ăă.. stai să mă gândesc.. NU! Nu sunt ceva războinic.. nu pot să vă ajut, nu-mi place să rănesc pe nimeni, nu-mi place să ucid.. caută pe altcineva.. Lucifer nu e disponibil?
- Ba da, dar.. și îngerii au câțiva luptători buni. Arhangheli, precum el. Problema e că îngerii au 2 arhangheli, noi îl avem doar pe Lucifer..Tu ești singurul demon care poate ajunge la puterea lui Lucifer, deci.. avem nevoie de tine. Singura noastră șansă să câștigăm e să punem mâna pe sabia „Cavalerului de foc„.
- Asta sună a ceva vibrator fancy.. dar mă rog, continuă..
- Mai de mult, în alt plan, în afara planului nostru, al îngerilor și demonilor, a existat o forță care ar fi putut ucide pe oricine, doar pocninând din degete. La un moment dat, acesta s-a decis să-și închide toată puterea și sufletul în sabia sa. Sabia are puterea de închide fie poarta raiului, fie poarta iadului, însemnând că îngerii sau demonii nu ar mai putea ieși din dimensiunile lor niciodată. Ar rămâne în rai pe vecie, fără să mai vină pe Pământ. Cavalerul măsuară puritatea sufletului celui care ține sabia în mână, folosind cuvinte de genul „curat„ însemnând un suflet bun.. aproape nepătat. „diamant„ însemnând un suflet curat ca diamantul. Fără impurități. „murdar„ - un suflet rău. „jegos„ un suflet negru, malefic. Dacă utilizatorul sabiei atinge sabia și are un suflet murdar/jegos, sabia îl încarcă cu energie extrem de multă, care-l otrăvește.. omorându-l în câteva minute. De asta avem nevoie de tine.. credem că ești curat. Nu-ți cer să mergi acum.. dar gândește-te.
- Bine, bine.. o să mă gândesc.
// Va urma..
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   20/6/2017, 6:41 pm

Capitolul 5: Înrolare forțată.


Cu tatăl meu plecat și cu puteri pe care am învățat să le controlez.. sunt gata să mă întorc la școală. N-o să-mi folosesc puterile decât dacă există un pericol eminent, ceva foarte grav, în rest.. din partea mea să se pună păianjeni pe ea. 


Ajuns la școală, dau noroc cu tovarășii mei și sunt luat de către Laurel în brațe. Doamne, ce mi-a lipsit fetița asta. Ajunsesem cu vreo 40 de minute înainte să înceapă ora, ca de obicei.. să  fumez o țigara, să beau o cafea.. dar de tura asta, am petrecut toate cele 40 de minute alături de Laurel, chiar mi-a lipsit enorm. Ne-am plimbat, sărutat, ținut de mână, chestii de îndrăgostiți, iar apoi am intrat în clasă, la oră. Din moment ce puterile mele s-au activat complent, ceva din ADN-ul meu s-a schimbat. Aveam sport și deobicei, la proba de rezistență, eram primul care ieșeam.. fiindcă alcool și fumat, știi? Dar.. acum am ieșit ultimul.
Orele s-au terminat și sincer, nici nu am simțit lucrul ăsta. Am fost s-o conduc pe Laurel acasă, iar când am ajuns în fața porții ei, am sărutat-o. Partea ciudată e că erau și părinții ei prin curte și ne-au văzut.. 
- Eu.. eu mai bine, plec.. nu vreau să ai probleme din cauza mea.


- Ah, ce? Nu, nu. Știu deja. John..


- Spartu' dracu'..


 *râde*


În timp ce noi mai glumeam, părinții ei veneau înspre noi și cu toate că acum sunt demon și nu pot fi rănit, chiar nu aveam chef de vreun topor pe spate sau la picioare..
- Bună ziua!
- Bună ziua... Bogdan, parcă?
- Da..
- Auzi.. o iubești pe fiica mea?
- Da, o iubesc.
- Ai s-o rănești vreodată?
- Bine-nțeles că nu!
- Bine.. atunci, vino diseară la noi, la cină! Bem o bere, ne uităm la meci..
Deci.. cred că mă despart de Laurel și mă „bag„ cu taică-su. 
- Da, da! Desigur!
- La 8, e bine?
- Da, e bine.


Am fost tocmai la periferia orașului să iau niște trandafiri, pentru Laurel și mama ei, of.. nu puteau să le placă marijuana? Făceam mai repede rost.. pentru taică-su am luat o sticlă de tărie.. că de s-ar putea să plec mort de acolo. Ce? Așa fac eu impresie bună.
Ajung acolo, sun la ușă.. îmi deschide Laurel, o pup pe obraz.. că nu vreau să-mi iau topoare.. și intru în casă. Îi dau florile lui Laurel și mamei sale, apoi sticla de tărie tatălui ei. Taică-su făcea grătar.. avea câteva lăzi de bere pe acolo. Îi clar, mâine plec acasă. Pa, școală. O sun pe maică-mea să-i spun că e posibil să nu ajung acasă pentru următoarele.. 2 miliarde de ani.. glumesc. 
- Bună seara!
- Salut, ginere?
- Hă? Ginere?
- *râde* Da, mă, da.. ginere!
Am tăcut din gură.. că mi-a dat cu virgulă. Am dechis câteva beri, am băut.. am fumat o țigară, două trei și ne-am pus să facem grătar.
Ne-am pus să mâncăm, am râs, am vorbit.. am povestit. Mamă, iubesc familia asta. Pe bune, chiar iubesc familia asta. Taică-su e un zeu la glume, fost stand-uper.. pur și simplu, m-am simțit superb cu ei. Era vreo 12 noaptea și râdeam, când deodată John intră în casă.. speriat.
- Fiule, ce s-a întâmplat? Spuse tatăl său.
Niciun răspuns.. cred că a băgat și ăsta ceva ciuperci sau LSD și îi mut. Dar nu.. am zis că n-o să mai folosesc puterile, dar.. a trebuit. Îi era frică.. groază chiar. 
- Bogdan... Daniel, Alex, Gabi și cu Andrew sunt morți..
- Poftim? Întreb eu mirat.
- Da.. eram cu ei și.. și ne-au atacat doi tipi, Andrew a scos cuțitul să-l înjunghie pe unul dintre ei și.. și ... și .. 
A intrat în șoc. M-am dus repede la el și l-am atins.. își revenise. Bine că pot „repara„ și oamenii.
- .. și nu a pățit nimic. Lama cuțitului s-a îndoit de el.. ca și cum era făcută din hârtie. Apoi.. apoi tipul înjunghiat îl ia pe Andrew de gât și i-l rupe. Au spus că te caută pe tine..
-Am fugit cât am putut de repede. Continuă el.
Nu era o glumă..nu mă mințea. Oare să fi fost demoni? Oare tatăl meu i-a trimis, ca să mă facă să mă alătur lor în război? Îi bag coarnele alea în c..r dacă el e de vină.
- Pe el? Dar de ce pe el? Întreabă Laurel.
- Nu știu.. nu am datorii la nimeni, nici probleme..nu știu ce naiba se întâmplă.
- ... dar, pentru siguranța voastră, haideți la mine acasă.. până cercetez ce dracu' se întâmplă..
I-am dus la mine acasă, nu de alta.. dar tatăl meu biologic, a lăsat ceva în cazul în care îngerii vin. Un cuțit..karambit, făcut din oțel vrăjit în iad. Cum sabia lor poate răni demonii, cuțitul ăsta poate răni îngerii. Mama mea știa unde este, deci în cazul în care veneau musafiri nepoftiți, aveau o șansă să-i ucidă.
Am ajuns la mine, i-am lăsat acolo, am pupat-o pe Laurel și am plecat, fără alte opriri. Am ajuns pe un câmp, unde să-l pot contacta pe tata, pentru a discuta cu el. Am aflat că poți chema demonii, prin radio-ul ăla special. Am „dat mesaj„ prin radio și în 30 de secunde tata a și ajuns.
- Te-ai răzgândit?
- Ăă.. nu. 
Nu discut cu el.. credeam că demonii sunt buni, dar.. poate el e o excepție. Îl pocnesc direct. Mă folosesc de super viteză, mă apropii de el și îi dau un pumn fix în barbă. Jos fiind, mă pun peste el și încep să-l lovesc, cu toată puterea. Îl lovesc, îl lovesc, până când reușește să mă oprească. 
- Fiule, ce naiba ai?
- Ce am? Știi bine despre ce vorbesc! Dacă vrei să scapi cu viață, omoară-mă!
- Fiule! Spune-mi, ce s-a întâmplat?
- Daniel, Andrew, Alex, Gabi.. sunt morți. Știi ceva despre asta?
- Îți jur.. că nu eu i-am ucis.. sau alt demon. 
- Trebuie să fi fost îngerii... fir-ar! Am lăsat-o pe Laurel acasă la noi.
Dispare... mersi, tată, ai fost foarte de ajutor. 


Mă teleportez acasă. Și mai bine n-o făceam.. Mama, tata, părinții lui Laurel, John.. erau toți morți. Am încercat din răsputeri să-i aduc înapoi la viață, dar nu am putut. Nu... nu... NU! FIR-AR SĂ FIE! Am izbucnit în lacrimi. Laurel.. Laurel încă respira.. 
- Hey, hey.. o să fi bine! Totul o să fie bine, nu vreau să te pierd! 
Încerc să o vindec, dar nu merge.....
- Cei care i-au omorât pe Alex și restul.. ne-au omorât. Sunt prin curtea din spate. 
- Laurel, te rog... te rog.. nu muri, am nevoie de tine. Abia începusem relația.. nu... nu vreau să se termine aici, te rog.. luptă.. te rog, luptă.. chem imediat o ambulanță. Șiroaie de lacrimi îmi curgeau pe față. Dintre toți de acolo, ea era cea mai importantă.. 
- Bogdan, promite-mi că n-o să mă uiți.. și.. te iubesc.
- Nu, nu, nu.. nu vorbi așa.. nu vorbi ca și cum e sfârșitul. O să trăiești! Hey, mă auzi.. o să trăiești.. o să avem casa aia cu gărduleț mic și alb, cu multe flori, 2 copii.. o să avem, crede-mă.... nu muri, te rog..
- ... e numai vina mea.. e numai vina mea.. trebuia să rămân acasă!
- În.. îngerii ne-au spus cine ești.. cu toate astea, tot te iubesc.. și nu e vina ta... nu e vin..
- NU! NU! Laurel, Laurel.. Laurel, te rog, deschide ochii, Laurel... Laurel........
Știți senzația aia când te arzi? Când te atingi cu ceva care arde pe piele? Așa simțeam eu.. pe suflet. Aud pași.. prin casă. Mă duc, iau din sertar cuțitul de care vă spuneam și mă duc să-i caut pe îngerii. Erau 2.. pe unul l-am omorât direct, lovindu-l în gât. Dar pe celălat.. îl lovesc în picior.
- Salut, prietene, ce faci? Încep să-i dau pumni, picioare, îl arunc din perete în perete..
- Oho, micul demon..dăi, dăi! Fii furios! Ah, ce puternic ești. Apropo, n-ai idee cât mi-a plăcut să le ucid, mai ales pe iubițica ta.. cum o chema? Laurel? Ah, da.. Laurel..
- NENOROCITULE! Îi bag vârful cuțitului în stomac, astfel în cât să simtă durerea lamei.
- .. țipă, nenorocitule, țipă.. fii atent la mine, spune-le prietenilor tăi înaripați să se pregătească de război, să sufere.. pentru că o să vă distrug..pe toți! Și-l înjunghi în inimă. Cade. E mort. Nu știu ce durere puteam să-i provoc, dar.. niciuna n-ar fi fost egală cu ce mi-a făcut el mie. 
Plec.. ajung pe câmp, unde îl chem iar pe tatăl meu. De tura asta vine cu încă 2-3 demonii.
- Spune, fiule, ce e?
- Ai venit însoțit? Pentru?
- Precauție.. și.. oricum, ne-ai bate și așa.
- Mă rog.. mama, tata, Laurel.. toți cei dragi mie.. sunt morți. Îngerii.. 
- ...
- Bagă-mă în război. Sunt gata să distrug raiul. Nu doar să-i închid porțile.
- S-a făcut.


// Va urma..
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   25/6/2017, 6:42 pm

Capitolul 6: Începe războiul.


După tot ce am pățit.. după ce familia și prietenii mei sunt morți... mă simțeam ca ultimul om de pe Pământ. Laurel.. fata pe care o iubeam, fata de care eram îndrăgostit, fata alături de care vorbeam noapte la telefon, discutam despre câți copii vom avea, ce fel de casă, ce animăluțe.. după toate plimbările din parc.. prin ploaie.. acum toate astea, au devenit doar niște amintiri. Niște amintiri pe care acum aș vrea să nu mai existe, pentru că sufletul meu.. e plin de răni acum.
După tot ce s-a întâmplat, nu am mai călcat pe Pământ. M-am teleportat în iad și acolo am rămas. Mi-am petrecut 6 zile în Iad, nu în Infern, Infernul e locul cu tortură). În Iad, o zi înseamnă 1 o săptâmână, deci trecuseră 1 lună jumate de când nu am mai văzut pământul și sincer, nici nu vreau să-l mai văd. Dar.. în infern, timpul.. ei bine, timpul stă în loc. 1 secundă în infern, înseamnă o viață de om. Mi-am petrecut majoritatea timpului în biblioteca iadului, citind despre îngeri, despre cum să-i rănesc, cât și despre demoni. Într-un dintre cărți am dat de Sabia Cavalerului de foc sau pe numele său Ra'ah. Aparent, deține enorm de multă putere. Atâta putere încât, nu am putut găsi prea multe informații despre sabie în cărți. Doar că poate închide orice univers, orice dimensiune, astfel că spiritele nu pot călători în alte dimensiuni. Și mai important, le poate distruge. Atât iadul, cât și raiul. Atât voiam să aud. Iadul o să-l închid, ca nicio ființă supranaturală să nu mai ajungă pe pământ, iar raiul.. ei bine, a venit momentul să fie ras de pe hartă. E un loc oribil, mai oribil ca infernul. Sufletele ajunse în rai sunt păcălite, ca apoi să fie înrobite, transformate în sclavi de către îngeri. De la apariția omului îngeri și demoni se luptă pentru suflete, demoni pentru salvarea acestora. A venit timpul să mă întorc pe pământ. Mi-am luat o nouă casă și...
Stăteam în casă și consumam alcool, când aud ceva în bucătărie. Îngeri? Hm, nu vor să fie aici. Din omul care eram, care ura să lupte, apoi să ucidă.. am devenit un monstru. Dar am o scuză. La scurt timp după acele zgomote, se aud niște țipete. Erau doi îngeri, prinși într-o capcană de care am aflat din cărți.
- Ca niște porumbei într-o plasă, ce ironic..
- Corcitură proastă.. dă-ne drumul! Promitem să terminăm repede, spune unul dintre îngerii.
- Da, da, da.. amenințări peste amenințări..
- Ți-am promis că o să regreți că nu ni te-ai alăturat, acum.. pa, familie! Ai tot o amenințare a fost? *râde*
- Hm, hm.. uitați că sunteți niște simpli oameni în Sigiul lui David? 
Sigiul este un cerc, cu niște inscripții în enochiană, limba îngerilor.. când un înger intră într-un astfel de sigiliu, rămâne fără puteri și nu poate ieși. Merge și-n cazul demonilor, doar că în loc de enochiană, se folosește sumeriana. 
- ... deci, vă pot răni ca pe niște mici gândăcei.. spun eu, în timp ce îmi strâng pumnul. Altă putere pe care am descoperit-o.. pot provoca durere. Și.. pot ucide îngeri, folosind căldura aia din palmă.. Se tăvăleau de durere.. nu știam că ai nevoie de toată splina ca să trăiești.. ups.
- Acum.. ce ar fi să spuneți cine sunteți.. oricum o să vă ucid, dar.. măcar să vă știu numele.
- Suntem Uriel și Rafael. Suntem locotenenți armatei de îngerii, antrenați chiar de Mihail și Gabriel, ceilalți doi arhangheli, după Lucifer. 
- Awww, sunteți locotenenți. Ce onoare, nu pot să cred.. Mda, cred că a venit momentul să vă trimit acasă.. mă rog, la mine acasă. Știți ce vă face uleiul sfânt, nu? 
- .. uleiul sfânt are puterea de a arde „vasul„ în care îngerul stă, ca mai apoi să fie trimis în Infern.. un îngern în infern, vă dați seama? Ați fi primii. Erau îngroziți.. 
- Nefilimule, te rugăm.. cruță-ne. N-o să mai venim pe pământ. 
- Unele lucruri le poți face o singură dată, știi? Și.. e vina voastră, în general, vorbesc. Nu v-am făcut nimic și dacă ați fi ascultat ce vorbeam cu tăică-miu, ați fi știut că n-am de gând să mă alătur luptei. Dar.. mi-ați luat o parte din suflet.. și conștiința, omorându-mi familia. O să vă întorc favorul, distrugând raiul. Înainte să vă omor, trimiteți un mesaj sus.. spuneți-le să se pregătească, cresc în putere în fiecare zi. Știți bine ce înseamnă asta. Iar acum.. să n-o mai lungim, la revedere. Iau recipientul cu ulei sfânt, îl arunc pe ei și le dau foc. Whoa, țipete de durere, ce-mi plac.. Tot ce a mai rămas din ei, a fost cenușă.. 
Fac curățenie și mă pun înapoi în pat, la TV. Când primesc un mesaj pe radio-ul demonilor: 
"- Fiule, am găsit-o. Știm unde e. Vino în iad, să ne planificăm plecarea... am găsit sabia.."


// Va urma..
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   30/6/2017, 10:36 pm

Capitolul 7: Sabia.
Ajung în iad și intru într-o cameră imensă, unde nu mai fusesem până acum. Nici măcar nu știam că există locul ăsta, sincer să fiu. Ușa era extrem de mare, pereții precum ai unei case vechi, dar.. totuși, foarte stilată și bine îngrijită, plină de cărți. Țipetele încă se auzeau, se auzeau atât de tare.. hm, parcă ar fi fost în cameră.. Ah, stai.. un suflet închis într-o temniță. Cine o fi oare? Demon fiind, știu să vorbesc și să scriu în orice limbă, deci.. am încercat să vorbesc cu el în sumeriană.
- Cine ești și.. de ce ești închis aici?
- ...
La naiba! Nu mă înțelege. Oare să fie înger? Încerc enochiană.
- Cine ești și.. de ce ești închis aici?
- ...
Vorbăreț băiatul. Interesantă discuție am purtat cu el. În fine.. mă duc la taică-miu să vedem ce facem cu sabia. 
- Tată, am sosi...Unde-i tata?
- Tatăl tău a plecat puțin, o să vină repede. 
Tipul ăsta nu arăta a demon obișnuit, avea aripi albe, imaculate, păr blond.. bă, ia stai.. ăsta-i înger. Mai adaug unul la caiețel. Încercam să-l lovesc, dar.. nu puteam să mișc mâna.
- Ai încercat măcar și nu sunt înger, de fapt sunt, dar.. port numele de „primul căzut„
'ai de viața mea.. faceți cunoștință cu Lucifer. Ah, am așa de multă întrebări, dar.. n-am timp să le pun pe toate.
- Nu știi unde sunt prieteni și familia mea?
- Îmi pare rău să te anunț.. din moment ce au fost uciși de îngeri, sunt în rai. Sunt sclavii îngerilor.
- La dracu'! 
- Îmi pare rău, puștiule.
- Încă ceva.. ce-i cu tatăl meu? Nu mi-l aduc aminte așa.
- Tatăl tău.. a făcut lucruri oribile, care l-au marcat.. Într-unul din războaie, Mihail aproape l-a ucis, folosind un fel de vrajă de conștiință. Îți încarcă gândurile cu vină și-ți distrug mintea. Nu cred că e vreo metodă să-l repari.
- Ah, da.. ce-i cu sufletul ăla închis în temniță? Și de ce nu răspunde?
- Ăla? Ah.. el e Balthazar. El a fost cavalerul iadului. Singurul demon antrenat de mine, care mai apoi, i-a antrenat și pe ceilalți. Dar.. acum mult timp, aveam un avantaj enorm în fața îngerilor, dar Balthazar ne-a sabotat. Schimbase partea. Și.. nu răspunde fiindcă e cu gândul în altă parte.
- Ăsta e că.. Rafael și Uriel, locotenent?
- General.. și de unde îi știi pe ăia doi?
- Ah, au încercat să mă omoare, dar.. cred că sunt în Infern acum.
- Sunt impresionat.
După ceva momente de tăcere, tatăl meu însoțit de alți 7 demonii intră în cameră.
- Mă bucur că ești aici, fiule!
- Aș vrea să spun că și eu, dar aș minți.
- Să lăsăm certurile, avem lucruri importante de făcut.
- De acord.
După găsirea exactă a locației, Lucifer ne-a sfătuit ca doar eu și tatăl meu să intrăm în încăperea unde era sabia, iar restul demonilor să stea afară. De asemenea, ne-a atenționat că sabia are extrem de multă putere și că sigur va crea câțiva gardieni. 


Era un magazin abandonat. Magazinul ăsta abandonat e templul sabiei? Wtf?
- Mda, cred că Lucifer o ia la pădure, spuse tata.
După ceva timp de plimbat prin magazin, care era plin de paianjeni, șobolani și alte animăluțe, ne-am dat bătuți. Ieșim afară și tata încearcă să-l contacteze pe Lucifer. Dar parcă ceva bruia „radio-ul„
-Ce dracu'? Nu pot să „emit„ Ce dracu' se întâmplă?
La scurt timp, apare un bătrânel, cerșetor aparent.
- Aveți un leu să-mi iau și eu o pâine, vă rog!
- Pleacă d-aici, în pana mea! Spuse tata..
- Tată.. e un bătrânel, ce naiba? Uite aici, 10 lei sunt ok?
Îi întind banii, dar zice ceva într-o limbă pe care nu am înțeles-o și apoi dispare.
- Ce naiba? Întreb eu..
- A zis „Liber„. Închide ochii și gândește-te că ai găsit templul lui Ra'ah.
- Ok.. 
M-am concentrat de mi-au ieșit ochii, iar când i-am deschis m-am trezit în altă parte.
- Tată??
- Suntem aici. Perfect!
După ceva învârtit în cerc, găsim camera unde se afla sabia. Chiar și de n-ar fi avut cine știe ce putere, tot aș fi luat-o, arată prea bine. Radiațiile din sabie l-au vindecat temporar pe tatăl meu și mă bucur.
- Bogdan, vreau să..
- Acum ți-ai găsit? 
- Nu știu cât o să țină până devin iarăși fără suflet.
- Nu contează.
- Ok, fiule.. te-aș sfătui să mergem.. găsim o altă metodă de a închide porțiile raiului.
- Parcă voiai să distrugi raiul și.. nu!
- Voiam.. răzbunarea nu rezolvă nimic.
- Ai... ai dreptate. Am să fac tot posibilul să-i trimit pe Laurel, mama, tata, prietenii mei în Iad, să se odihnească pe veci. Dar înainte, sabia.


Eram la 2 metri jumate de sabie, când deodată ies niște tentacule din sabie, care mai apoi lovesc pământul pentru a deveni niște cavaleri din energie. Ok.. preaaa mult!
- „Cine cutează să deranjeze cea mai puternică ființă dintre toate ființele din toate dimensiunile?„
- Bogdan, înapoi!
- Nu! 
Mă apropi de sabie. O ating. Cavaleri își pregătise săbiile să mă ucidă, dar.. ceva s-a întâmplat. Sabia mi-a șoptit în minte „Curat”, apoi... cavalerii au îngenunchiat, zicând:
- „Curat.” 
Cavalerii dispar. Și după, același bătrânel, care era cerșetor, e îmbrăcat în haine de rege. 
Trece pe lângă mine și se duce spre tatăl meu.. îl atinge pe frunte, iar tatăl meu leșină.
- Ce i-ai făcut?
- L-am vindecat. Pentru că ai fost un suflet bun, ți-am dat dreptul să intri în templu, să-l vezi. Oricum l-ai fi văzut, dar..
- N-aș mai fi primit „curat„..
- Ah ,nu! Așa e sufletul tău.. recompensa pentru ce ai făcut e refacerea tatălui tău.
Nu am apucat să-i zic nimic.. că imediat după ce a zis lucrul ăla, a dispărut. Dar.. s-a ținut de promisiune. Tatăl meu era ok, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și ceară scuze pentru tot ce a făcut.. și apoi, a început să plângă.. pentru mama și tata. În sfârșit tatăl meu era bine. 
Ieșim afară din templu, dar nu mai era în același loc.. eram pe câmp. Ce naiba?
- Tată?
- Templul... își schimbă locația mereu. 
- Ok, ok.. hai să mergem în iad. Repede! Dar.. nu mergea. Am încercat să mă teleportez, dar.. nu mergea. Nici tatăl meu nu putea, iar primul gând pe care l-am avut a fost că templul ne-a făcut ceva, dar.. erau îngerii. Erau Gabriel și încă 3 îngerii. Mi-am dat seama că voiau sabia, așa că am încercat să fac tot posibilul să trimit sabia de aici, dar nu a mers. E groasă.. noi doi versus 1 arhanghel și 3 îngerii. Îngerii i-aș fi făcut praf imediat, dar.. un arhanghel? 
- Alistair, bine te-am regăsit. Oh, uite-l și pe renumitul tău fiu, Bogdan.. ai băgat spaima în îngerii mei, puștiule. Sunt impresionat, sincer! Dar.. hai să trecem la afaceri. Dați-ne sabia și vă omor repede, promit. 
- Mihail, Mihail.. tot prost ai rămas. Tipic angelic. 
Mihail face un semn din mână și tatăl meu este aruncat cât colo. Apoi începe să fie bătut de îngeri, ca mai apoi.. Mihail să-l ucidă. Mi-au dat lacrimele iar. Abia îl recuperasem. 
- Nenorociților! O SĂ REGRETAȚI! 
- Oh.. suferă prințul? *râde* Lasă.. tatăl tău e într-un loc mai frumos, lângă familia ta. O să fie un bufon pentru noi prea bun. Și așa aveam nevoie de sac de box. Acum.. dă sabia aia încoace. 
A vrut să pună mână pe ea, dar.. sabia a dispărut. Mi-a apărut în cap cum că sabia a ajuns în iad, cred că sabia s-a teleportat ca să fie în siguranță, deși cel mai probabil i-ar fi omorât pe toți..
- Omorâți-l...
Am rămas singuri cu rupți ăștia de îngeri. Deodată am început să simt cum puterile mele revin și nici nu am mai stat să mă distrez cu ei, pur și simplu am pocnit din degete și au devenit praf. Apoi, am fugit repede spre tatăl meu. Prea târziu...
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   2/7/2017, 11:55 pm

Capitolul 8: Răpit.

// Am făcut în capitolul trecut o greșeală, în loc de „Gabriel” am scris „Mihail”. Era vorba de Gabriel.

În timp ce mă uitam la tatăl meu, simt o prezență în spatele meu, dar nu am apucat să văd cine e, fiindcă m-a lovit în cap și direct restart la windows..
După vreo ceva timp de somn, mă trezesc legat de masă, care avea desenat pe ea sigiliul lui David pe ea, deci.. practic eram neajutorat pe masa aia. Eram într-o  încăpere foarte ciudată, cu pereți foarte închiși la culoare, plini de sânge, rafturi cu diferite recipiente.. ce naiba, am ajuns la Hogwarts? 
- Bună dimineața, Bogdan..
- Tu... ce fac aici, suntem în rai?
- Ah, nu.. ținem la rai, dacă aduceam un nefilim în rai, acum nu ar mai fi existat un rai. 
- Ok, ok.. bine de știut.. ce caut aici? Cărui fapt datorez prezența mea în acest loc alături de un arhanghel, alături de Gabriel?
- Ah, m-am gândit să scap lumea de corcituri ca tine. Așa că m-am gândit să te aduc aici, trebuie să fi mândru! Ești al-100-lea demon ucis de mine aici și al 2-lea nefilim, unul l-a ucis Mihail. Mihail e mai serios.. nu știe să se distreze deloc. Eu.. eu sunt mai sadic, îmi place să mă joc cu „prada”.
- Ce onoare.. știi că atunci când o să scap de aici o să-ți șterg zâmbetul ăla de pe față, da?
- Promiți?
 Și voi spuneți că Lucifer e sadic? Tipul ăsta are un zâmbet de zici că a omorât o mie de oameni, apoi a făcut sex cu ei. Și nu exagerez.
În timp ce planificam ce o să-i fac după ce scap de aici, a luat o seringă și mi-a scos sânge. Ăsta face test de paternitate pe mine? Vrea să vadă dacă am SIDA, hepatită sau ce? Ia sângele, îl pune într-o sticluță, apoi spune „Doamne, prin puterea ta nemărginită, sfințește acest sânge, fiindcă aparține robului tău păcătos Bogdan, care deși e întruchiparea răului, vrea să se curețe de Diavol. Sfințește lichidul vieții, amin!„ După care îl ia și mi-l injectează înapoi în mine. Nu știu ce mi-a făcut că a zis ceva în latină și nu înțelegeam sub nicio formă. Mă rog.. poate e de la sigiliu. Ia un cuțit și se joacă cu el spunând „Uite.. o senzație pe care n-ai mai simțit-o de mult sau ai mai simțit-o, dar nu așa tare„ și mă înjunghie. Lama a trecut prin stomacul meu.. ei bine, uite o senzație pe care n-am mai simțit-o de mult. Durere. Groaznică senzație. Doamne, ce doare! M-a înjunghiat în stomac știind că o să dureze până mor, să sufăr.  Zâmbea. Și apoi, spune „Asta-i pentru soldații pe care i-ai omorât. Nu-mi vine să cred că le era frică de tine.. că-mi era frică de tine.. ești doar un pămpălău. „ În timp ce eu țipam de durerea provocată de cuțit, Gabriel mă târa pe jos, ducându-mă într-o temniță, la subsol.. unde erau și alte cadavre. M-a lăsat acolo și a închis ușa. Simțeam fiorii morții pe șira spinării și eram pregătit să mor. Îmi era frică.. dar sper că o să ajung în rai, chiar de o să fiu făcut sclav, măcar să fiu alături de mama, de Laurel, de John.. ah, da.. nefilimii nu ajung în rai. 
După ceva timp.. nu știu cât, fiindcă eram mort, mă trezesc într-un spital.. într-un salon, unde tatăl și mama unei fetițe stăteau și se uitau la fata lor, care fusese lovită de mașină, era rănită grav. M-am îndus înspre ea să o ating și să o vindec, dar mâna mi-a trecut prin ea. Ce naiba? Treceam prin patul fetei și nimeni nu părea să observe ceva. Am țipat.. nimic! Parcă nu eram acolo. M-am așezat pe jos și mă gândeam ce draci uscați se întâmplă cu mine.. 
După o mie de secole sau cât a trecut.. că așa am simțit.. intră un fel de fantomă în cameră și se îndreaptă spre fată. Mă ridic și țip „HEY!” și încerc să ating fantoma. Pe ea pot s-o ating. 
- Stai departe de ea că naiba te ia, târâtură! 
Fantoma devine un bătrânel la costum negru, cu față palidă, îmbătrănită de timp. Aveam niște „tatuaje„ extrem de ciudate pe care parcă le cunoșteam de undeva. 
- Oh, tu trebuie să fi nefilimul.
- Ne cunoaștem? 
- Lasă-mă să mă prezint.. sunt.. rezultatul păcatului Evei și al lui Adam. Sunt Moartea. 
- Stai.. fetița asta e pe moarte? Ce fel de monstru ești.. e un copil! 
- Încerc doar să-mi fac treaba, uite.. hai să stăm jos.
- După cum am spus, eu sunt Moartea. Știu.. pare că sunt un monstru fără suflet, nu sunt. Gândește-te că am și eu familie și ca om, am 28 de ani.. și de fiecare dată când mor, sunt reînviat ca altă persoană, deci.. asta înseamnă alte persoane de care mă atașez, pe care mai apoi trebuie să le trimit la odihnă. Am avut iubită, soție, mamă.. și după ce mureau, mă vedeau în forma reală. Aflau cine sunt și izbucneau în lacrimi. Voiam să-i readuc la viață, dar.. există un cost. Pe care nu-l știam. Dacă permit unui suflet muribund să trăiască, o catastrofă se va petrece. Eu am luat-o pe mama ta, pe Laurel, pe toți cei dragi ție, eu i-am trimis înspre nicăieri... și știu cât te mult îi iubeai, mai ales pe fata aia și știu că ți-ai fi dorit să fi fost în locul ei. Am ezitat odată să-i trimit sufletul uneia dintre iubitele mele la odihnă veșnică și tot ce s-a întâmplat a fost că Universul a vrut moarte. Cred că știi ce s-a întâmplat cu Titanicul. A fost vina mea.. ezitarea mea. Mi-am învățat lecția. Indiferent cât de mult iubesc o persoană sau cât de inocentă sau bună e o persoană, dacă i-a sosit timpul.. o trimit de aici, fără ezitare, altfel mulți oameni vor muri. Îmi pare rău pentru părinții ei, pentru că am impresia că o să se sinucidă.. dar.. trebuie. Dacă mă scuzi, mă duc să-mi fac treaba și apoi, continuăm. Nu l-am mai oprit.. după ce și-a făcut treaba, auzeam țipetele disperate alea părinților care strigau după doctori, pentru că pulsul fetei devenise 0. Mi-au izbucnit lacrimile. 
- Eu ce caut aici? O să mă trimiți și pe mine de aici? 
- Ce? Nu! Gabriel ți-a folosit sângele pentru a-ți fura puterea pentru un moment, pentru a face o vrajă. În momentul în care o să-ți revină puterile, o să reînvii. 
- La ce-i trebuie puterea mea? 
- Nu știu.. dar sigur nu e nimic bun. 
- Ok.. de aș știi cum aș putea să-l omor pe Gabriel, ar fi minunat.
- Nu am voie să influnțez lucrurile, dar.. sabia lui îl poate ucide. 
- Ok.. mulț..
Și m-am trezit. Eram înapoi în temniță, plin de sânge de cadavre, rana se vindecase. Mă ridic și deschid ușa.. apoi, ies afară din locul în care mă aflam. Ieșit afară, îngerul morții apare lângă mine. M-am uitat afară și parcă mai bine era cât eram „mort„ Cerul era roșu, ploua cu sânge, oamenii erau încătușați, legați cu lanțuri de picioare, clădiri în foc..
- Apocalipsa. 
- Poftim? 
- Apocalipsa.. pentru asta a avut nevoie Gabriel nevoie de puterea ta. Să deschidă porta raiului, fiindcă nu pot toți îngerii să vină pe pământ deodată. Dar.. acum pot.
- Băga-mi-aș!
// Va urma..
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   7/7/2017, 11:46 pm

Capitolul 9: Apocalipsa. 
În timp ce stăteam și mă holbam afară la ce se întâmpla, noul meu prieten, Moartea, începea să se simtă foarte ciudat. 
- Omule, ești bine?
- Nu.. nu știu ce se întâmplă. Simt un fior pe spate. Cred o regulă a universului a fost ruptă. 
- Aia cu îngerii?
- Nu.. ceva mult mai rău. Stai! Ce...?
Mda, aparent apocalipsa asta are și zombii. Oameni morți mergeau pe străzi..
- Asta n-are cum să fie mâna îngerilor.. n-au de unde să aibă atâta energie să rupă sigiliul morții, sigiliul meu. 
- Ok, ok.. asta-i prea de tot. O să mă duc să vorbesc cu Lucifer, revin repede. Cu toate că aș sta aici, să-i fac lui Gabriel o surpriză. 
- Am o idee.. Uite, o să te ardă un pic. Îmi pune un semn pe mână. O să stau aici să supraveghez, dacă vine, apas pe semnul meu și o să-ți comunic că vine aici. Apropo, când vine, rostește asta în timp ce sunteți înăuntru, o să pună un sigiliu pe casă, sigiliul lui Debiath. Nicio ființă supranaturală nu poate ieși din el, dacă iese.. moare. 
- Perfect.
Ajuns în iad, mă duc direct înspre camera lui Lucifer, ca să vorbesc cu el. Intru și cum înainte de intrarea în cameră, era temnița lui Balthazar, am zis să arunc o privire. Partea nasoală era că era goală. Panică, panică, panică! Intru în camera lui Lucifer și acesta era întins în pat, plin de sânge. 
- Ce ai pățit, șefule?
- Am purtat o mică luptă cu Mihail. Să-l vezi pe el. M-a rănit destul de tare, dar l-am omorât între timp. 
- Ah.. că**t. Uite, stai! Dă-mi mâna. Îmi întinde mâna și încep să-i transfer din energia mea. 
- Gata, o să fi bine în 2-3 zile. 
- Când ai învățat să faci asta?
- Acum.. nici nu știam că pot face asta. 
Nu i-am zis că B. a scăpat. Nu voiam să-l îngrijorez. 
Mă duc înapoi la Moartea și el încă spiona terenul. 
- Deci?
- Mda.. probleme nu vin niciodată singure.. avem apocalipsa pe cap, Balthazar a scăpat, dar măcar Lucifer l-a omorât pe Mihail.  Când a auzit de Balthazar, a încremenit.. nu știu de ce..
- Poftim? E de rău..
- De ce? E doar un demon trădător, îl distrug și pe el, după ce rezolvăm cu îngerii.
- Lucifer nu ți-a zis cine e, nu? Nu ți-a zis toată povestea, așa-i?
- Ăh, nu..?
- Balthazar nu e doar un demon care și-a trădat familia. Balthazar e fiul lui Lucifer. Lucifer a încercat să-l învețe pe Balthazar să facă bine, dar.. el era făcut pentru război. Are sete de sânge, mai mare decât setea de alcool pe care au avut-o toți bețivi luați de mine până acum. Asta explică de unde au avut atâta putere... de asta au avut nevoie de puterea ta. Să-l elibereze.
- Băga-mi-aș!
După ceva timp, moartea îmi țipă în ureche că vine Gabriel. Oho, oho! Mă teleportez repede în casă, în temnița în care m-a lăsat și mă pun pe cadavre. Aud ușa deschizându-se și Gabriel intră în cameră, apoi mă ia și mă duce înapoi pe masa de operație. Mă leagă și apoi iese din cameră. Mă dezleg, apoi ies și eu și încep să mă plimb prin casă, căutând sabia lui, să pot să-l ucid. Cum nu-am găsit nimic, am presupus că sabia e la el. Așa că.. m-am decis să fac vraja aia, ca să nu plece dracului din casă iarăși, că îmi crește barba până revine iar. Incantația era în enochiană, deci.. nu prea are traducere în română..
- Ilasa viviala pereta salamanu balata das acaro odazodi busada od belioraxa balita: das Inusi caosaji lusadanu emoda das ome od taliobe darlapa iehe ilasa mada zodilodarepe Zodacare od zodamaranu. BAY-LEE-OR-KAY!
Am căzut un pic din picioare după ce am zis asta, un demon folosind o vrajă enochiană, nu prea face bine. Tot ce am văzut după asta,  au fost niște litere în enochiană puse pe pereți, tavan și podea, apoi.. nimic. La scurt timp după asta, am început să am o durere de cap, de naiba mă lua. Era Gabriel, încercând să mă contacteze.
- Bună mișcarea cu vraja de închidere, dar.. ai uitat că-s și eu aici? Ești închis cu mine!
- Aici greșești, Gabriele. TU ești blocat aici cu mine! 
După ce am căutat prin casă după el, într-un final, dar când să mă apropii de el, observ că nu pot mișca. Al naibii de capcană a lui David..
- Fix în capcană. Știi.. bănuiesc că amândoi ne-am făcut planuri, în cazul în care ne întâlnim.. și eu mi-am făcut unul.. ascultă-l pe al meu. Știi, prietenul nostru Balthazar are o grămadă de puteri faine, cum ar fi învierea morților. Uite pe cine am adus aici. 
- Nu.. Laurel?! Nenoro.. 
- Să înceapă distracția..
Și îi rupe gâtul, apoi o învie, apoi iar o ucide, apoi iar o învie, tot așa de vreo 20 de ori. Mi-au dat lacrimile.. și începusem să simt o durere imensă.. din păcate puterile de demon nu mă apară și de sentimente...  Tot ce auzeam erau râsetele lui și sunetul gâtului lui Laurel care se rupea..
- Omoară-mă odată, te rog! 
- Și să scapi așa ușor? Știi.. m-ai impresionat.. credeam că ai murit când ți-am stors energia. Dar.. de ce să te ucid, când pot să te fac să suferi? 
Aveam un cuțit la mine și fiind în capcană, asta mă facea om.. deci puteam fi ucis de arme umane. Așa că am decis să mă sinucid, pentru că nicio pedeapsă nu era mai rea decât moartea lui Laurel la nesfârșit. Am încercat să mă tai, dar nu a mers. M-am pus în genunchi și plângeam din toată ființa, în hohote, doar că să nu mai aud nimic. La un moment dat, parcă soarta mi-a surâs. Am început să simt ceva arzând în piept și am început să zâmbesc, fiindcă am crezut că voi muri odată.. dar era și mai bine. Deodată, toată camera a început să lumineze. Ochi mei se făcuseră galbeni, din cauza luminii din ei, aripile mele ieșiseră afară, niște aripi de un alb imaculat. Mă uit la Sigiliul lui David și văd că a crăpat, probabil creșterea energiei mele, a făcut sigiliul inutil pentru mine. Acum mai stăm la discuții! O face pe Laurel să dispară, iar apoi încearcă să fugă afară, cu toate că știa că o să moară din cauza sigiliului, moartea oferită de sigiliu ar fi fost mic copil pe lângă ce i-aș fi făcut eu. Îmi amintesc ce mi-a zis tovarășul Moartea, că dacă vreau să rup vraja, să spun ultimele cuvinte din vrajă invers.. așa că am strigat cât am putut de tare: 
- YAK-RO-EEL-YAB! Și vraja se rupse. Gabriel ieșind teafăr pe ușă, dar totuși extrem de speriat. 
- Unde s-a dus zâmbetul ăla de psihopat, hă, Gabriele? A dat să-și scoată sabia lui de la brâu să se omoare, dar nu-l lăsăm să pună mâna pe ea.
- Nu, nu, nu.. n-ai voie! Mă avânt înspre el și încep să-l lovesc. I-am dat cu așa de multă forță încât forma lui umană începea încetul cu încetul să se ducă. Nu avea nicio șansă la apărare, la iertare.. nici atât. Îl loveam la coaste, cap.. și în același timp îi și ardeam câteo bucată de piele. Niște îngeri de prin zonă văzând ce se întâmplă, au venit în ajutorul său. 
- Plecați, idioților! Nu aveți cum să-l bateți! Spuse Gabriel, scuipând sânge în timp ce vorbea. Dar nu au apucat, am pocnit din degete și săracii îngeri nu mai erau. Erau praf și pulbere. 
- M-am plictisit de tine. Îi iau sabia de la brâu, îl înjunghii în picior, apoi îl zgârii câte puțin pe piept cu sabia. 
- Țipă, țipă! Așa, să te audă toți îngerii. Îngenunchează! Cu ultimele sale puterii și vrând să scape mai repede, îngenunchează. Îl iau de cap, îl ridic și apoi îl arunc în sus, căzând fix cu dedesubtul bârbiei în sabia sa. Ultimul lucru pe care l-a văzut înainte de moarte a fost zâmbetul meu până la urechi. 


Mă duc să caut moartea, dar era de negăsit. Fir-ar! Când nu vrei să dai de ea, vine singură.. iar acum, a dispărut ca măgarul prin ceață. Văd o figură în depărtare, semăna a demon.. era urât, fața arsă, aripi arse, piele din zona dinților nu mai era, maxilarul său fiind la vedere. Moartea era cu el. Dau să mă duc repede înspre el, dar dispăruse.. lăsând moartea acolo. 
- Tipule, ești bine ?
- B... Bal... 
- Bal mascat?
- Balthazar!
// Va urma..
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   10/7/2017, 12:34 pm

mi se par niste povesti interesante

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   11/7/2017, 11:34 pm

@Smokye a scris:
mi se par niste povesti interesante

Vrei să spui povești, nu? Smile
Mă rog! Ăă.. mulțumesc, mă bucur că-ți place.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   11/7/2017, 11:35 pm

Capitolul 10: Alegerea.


După cele toate întâmplate cu Moartea, la aflarea veștii că Balthazar e fiul Diavolului și mai ales că umblă liber și fără probleme pe străzi.. eram terifiat. Adică.. un arhanghel? Pff.. l-am distrus fără probleme, dar.. fiul Diavolului? Prea de tot! Tipul ăsta mă speria mai tare decât povestea cu Bau-bau pe care o auzisem pe 5-6 ani de la colegi mei, pentru că părinții mei nu-mi spuneau povești de groază. Tipul ăsta avea aripile abia crescute, cam cât distanța dintre cot și umăr, erau arse, negre... era slab și pielea îi era arsă de flăcările infernului, ca și cum aia ar fi fost prima sa temniță. Fața fără pic de piele pe ea, maxilarul său fiind liber, la vedere. Avea niște ochi negri, pătrunzători, gata parcă să te tragă în întuneric. Astă da demon! Dar cu toate asta, avea o forță de nedescris. Și energie și mai și! Eram terifiat de faptul că va veni momentul în care va trebui să mă bat cu el și nu părea genul de ucigaș care să omoare repede, ci mai degrabă încet. 
În timp ce mă plimbam și reflectam, deodată sunt lovit din spate de ceva, nu știu exact ce a fost, dar a avut extrem de multă putere. Mă trezesc în iad.. și mă chinui să mă ridic naibii de jos, pentru că lovitura îi cam dăduse cu virgulă creierului meu. Când într-un final mă ridic, observ că mă aflu într-o temniță din infern. Vedeam oameni schingiuți în juru-mi și auzeam țipetele acestora... ucigașii erau jupuiți de vii, iar apoi piele se regenera, ca mai apoi să fie iarăși jupuită, violatorii erau străpunși cu diferite obiecte în zonele intime, pentru că ce dai, ai primești, nu? Hoții erau înfometați, pentru că nu primeau mâncare, deoarece cât trăiau furau ca să aibe ce să mănânce, deși puteau să muncească; bețivi și cei care au ucis cât erau beți nu primeau apă.. cei ce erau zgârciți și răutăcioși cu oameni săraci, erau puși să cerșească la temnițele celorlalți oameni, dacă nu reușeau să strângă destul, erau biciuți de demoni. Oamenii care abuzau de persoane, cei ce avuseră sclavii, erau puși la muncă extrem de obositoare. Locul ăsta e un loc teribil, dar.. conform tăbliței pe care o puteam vedea de deasupra intrării în infern, pentru că era o ușă imensă aici, care era intrarea infernului, scria „Să nu dați vina pe El, pe Diavol, pentru acest loc! Dați vina pe păcatele voastre, pentru că ele v-au adus aici. Locul acesta a fost creat din pricina voastră„ Încurajator mesaj, ce să zic.. 
După ceva timp, sunt vizitat de Lucifer. Eram bucuros că în sfârșit am să scap de aici și pot să ies dracului afară, dar.. nu știu ce era în neregulă cu el. Era îndreptat cu fața spre temnița mea și parcă avea un sentiment de vină pe față și unul de îngrijorare..
- Fiule, vreau să știi că nu-mi place ideea că ești aici, crede-mă! Dar.. nu avem de ales. 
Nu înțelegeam ce se întâmplă, așa că am vrut să-l întreb pe Lucifer ce a fumat, dar alte cuvinte îmi ieșise din gură..
- Atunci de ce mă ții aici, nenorocitule? Hă! De ce mă ții aici? Doar pentru că nu ți-am ascultat ordinile. Lucifer încolo, Lucifer dincolo.. Of!
- Balthazar, ascultă-mă! Ai ucis doi demoni și mai ales, te-ai aruncat la atac, ucigând alți 13 îngeri, fără nicio problemă. 
Stai, ce? Nenea Luci, io-s Bogdan! Știi.. nefilimul? Ce rahat de unicorn visezi tu acolo? După ceva timp de holbat, în care aveam impresia că Luci vrea să mi-o pună, a plecat. Intrase tatăl meu cu o masă plină de cuțite, săbii, topoare, tot felul de arme.. și presupun că nu avea de gând să taie ceapă cu acele cuțite sau să taie lemne cu toporul.. 
- Îți vine să crezi, Balthazar? Eu, unul din „slujitorii” tatălui tău, voi fi cel care te va chinui timp de câteva miliarde de ani, știi? 
Abia acum începusem să mă prind de treabă, asta în timp ce tatăl meu mă tortura. Am realizat că Balthazar a fost cel ce m-a lovit și cumva, printr-o vrajă extrem de puternică, m-a făcut să simt ce a simțit el în timpul cât a fost întemnițat în infern. Trecuseră vreo 4 ore pământești, deci undeva la 1 milion de ani în iad. Am fost torturat de am învățat fiecare venă și locul fiecărui organ din corpul meu.. iar apoi s-a făcut întuneric. După ceva timp, când deschid ochii, mă aflam în camera lui Lucifer. După scurt timp, mă văd pe mine și mă aud când încercam să port conversația aia cu Balthazar când era închis în temnița aia. Am greșit.. nu sunt în trecutul său, sunt în memoria sa. Cumva a făcut să mă conecteze la trăirile sale.. La un moment dat, mă trezesc înapoi pe pământ. Eram împrăștiat pe jos, că de.. a dat ăsta de m-a rupt. Dau să mă ridic și aveam presimțirea că e cineva în spatele meu... și chiar era. Era Balthazar. E mult mai urât de aproape. Am încercat să-mi folosesc telechinezia să-l arunc într-o clădire sau măcar să simtă un pic de durere, dar.. fără rezultat. A râs la tentativa mea de a-l răni. 
- Și eu care auzisem că ești puternic.. de unde atât! Mai ești incompetent pe deasupra.. Stai liniștit, n-am să te omor.. acum, cel puțin, pentru că ai încercat - și subliniază „încercat” să mă omori. Dar uite ce-ți propun, o să te teleportezi frumos în iad și o să aduci sabia aia încoace, pentru că am nevoie de ea. 
- Dar.. ești rău, o să te distrugă..
- Da, da, da.. știu! De asta am nevoie de tine. Dacă refuzi, vă omor pe toți, asta ca să știi.. cum numiți voi oamenii asta? Șantaj? Cred că așa... Mă rog! O să iei frumos sabia și o să-ți dau o vrajă pe care să o repeți, pentru că da, știu că pe tine te acceptă. Altfel.. o să iau fiecare chestie de asta umană și o s-o ucid în fața ta, încet. Cu rândul! 
- Aș fi vrut să-l înjur, că na.. sunt român și știu să înjur, dar... mi-e frică de tipul ăsta. Chiar mi-e frică! Eh, știi ceva? Mai bine mor decât să facă cine știe ce cu puterea sabiei. 
- Să mă gândesc.. ăă, nu! 
Am încercat să-i dau un pumn și-mi doresc să n-o fi făcut. L-am lovit, dar.. mi-am rupt în mâna de fața lui. La modul cel mai serios, chiar mi-am rupt mâna de fața lui.  Râde și-mi spune „Of.. idioți poți fi„ apoi îmi bagă mâna sub bărbie și cu o simplă mișcare din mână, m-a aruncă într-o mașină parcată prin zonă. Cum n-ar fi de ajuns, vine imediat lângă mine, fiindcă aparent nu-s singurul cu super viteză.. și-mi zice „Uite, să-ți arăt eu cum se dă cu pumnul!” apoi își împreunează mâinele, ca și cum ar avea un ciocan, lovindu-mă fix în piept. A format un crater în juru-mi.
- Acum.. ce ar fi să te duci naibii odată și să aduci nenorocita aia de sabie? Sau ai nevoie de un impuls? Bine! 
Se duce și aduce 3 oameni cu el. Era o fată, împreună cu părinții ei. Fata părea parcă de 17 ani, cu păr blond, parcă strălucitor, nu-ți poți da seama când norii îs plini de sânge, știi? Ochi albaștri, picioare extrem de sexy și cu un zâmbet de-ți fura imediat inima. Nu și în cazul lui Balthazar, că asta nu cred că are inimă. 
- Omule, nu-i nevoie să faci asta! Te rog..
- Ți-am zis ceva... eu-mi țin promisiunile. Acum.. n-o să-i omor pe toți, pentru un moment. Dar.. dacă nu te duci după sabia aia, o să fi singurul om rămas. 
Am încercat să mă duc să iau sabia, dar mi-a replicat „Nu, nu, nu! Nu acum.. acum stai și te uiți, după.. te duci!” Încercam să țin ochi închiși, dar avea o putere al dracului de mare, n-aveam nicio șansă, mă forța să mă uit. Prima aleasă a fost mama fetei de care vă vorbeam. Pocnește odată și mama fetei ia foc, din cap până în picioare, ca și cum ar fi fost făcută din benzină. Mi-am concentrat toată energia să fac să dispară flăcările, dar.. niciun rezultat. Chestia asta, că nu-i pot spune altfel, avea mult mai multă putere ca mine. Pe tatăl fetei l-a omorât cu un cuțit, după ce timp de 10-15 minute auzeam țipetele tatălui care era torturat de monstru ăsta și ale fetei, care implora să-l lase în pace. Pe fată în cele din urmă, a omorât-o rupându-i gâtul, dintr-o simplă mișcare din mână, fără să o atingă, nu înainte de a o lăsa să-și plângă părinții! 
- Acum te-am convins? Du-te ODATĂ după sabia aia, că am destul timp să fac asta. 
- Bine. M-ai convins.. mă duc. 
- .. doar că nu pot! Ceva nu mă lasă să ajung în iad. 
Mă ia de gât și mă ridică în sus, apoi zice „Nefilimule, dacă te joci cu mine, îți aduc familia înapoi doar să-i vezi cum îi pun să se mănânce între ei!”  ”Jur că nu pot să plec de aici„ i-am spus, cu mâna pe inimă, chiar. Aflasem la nici 20 de secunde de ce.. Lucifer era în preajmă și „aterizase„ lângă noi. 
- Bogdan, nici să nu te gândești să faci ce zice! 
- Of, băgăreț mai ești, tati.. pardon, atotputernicule demon.. 
- Bogdan, pleacă! 
Lucifer încearcă să-l rănească pe fiul său, dar nu prea a ieșit. La o simplă strângere de pumn al lui Balthazar, Lucifer cade în genunchi.. 
- Tati, tati, tati.. ce voia să-mi faci? Ai idee cât de multă energie îți poate oferi ura? Când stai închis în infern și ești torturat în fiecare secundă de viață, cu acordul tatălui tău? Știi cum e?!  Mă rog, mă rog.. hai să terminăm... îi dă cu pumnul în zona inimii, scoțându-i inima pe partea cealaltă a corpului, spunându-i ”Salut-o pe mama, când ajungi oriunde o să ajungi, bine?”  În tot timpul ăsta, m-am gândit la un plan să fac cumva să amân chestia asta, poate o să găsesc o soluție. Și într-un final, am găsit. 
- Vin cu o propunere! Să organizăm o bătălie! Dacă eu câștig, te întorci de unde ai venit!
- .. iar dacă pierzi, faci ce ți-am zis eu, da? Continuă el. 
- Bine! 
- O să te contactez peste 3 zile, spuse el, după care dispăruse. 
Nu știu de ce am zis bine, dar.. trebuia să trag de timp cât de mult puteam, ca să pot găsi o soluție la toată asta..  M-am dus în iad și spre surprinderea mea, am dat de Lucifer. 
- Tu.. tu ai murit!
- Da, știu.. și nu ți s-a părut.. chiar am murit. O tehnică învățată de la unul din soldații lui Ra'ah. Se numește „umbră„. Presupune crearea unei clone. Din păcate mi-a consumat extrem de multă energie, dar măcar sunt în viață. Acum.. știu ce propunere i-ai făcut lui Balthazar și e o alegere puțin prostească. Știu că ai vrut să tragi de timp pentru a găsi un plan, dar.. ți-ar trebui un an ca să ajungi la puterea lui. Ar trebui să te antrenez și nu, n-o să luăm pe nimeni cu noi. I-ar simți imediat și nu cred că vrem asta. 
În cele 3 zile m-am antrenat de naiba m-a luat, nu am stat o oră să mă odihnesc, pentru că știam că provocarea la care sunt supus nu e ușoară; și dacă vreau să câștig, va trebui să trag tare. Ziua cea mare sosise. Mă întâlnesc cu Balthazar în același loc unde ne întâlnisem prima dată. Doar că acesta mi-a replicat că n-o să ne luptăm aici, ci „într-un loc mai frumos, spațios.. de exemplu, aici..„ spuse el, după care ajungem în preajma marelui Canion. „Aici e mult mai bine!”. 
- Sper că ai adus sabia cu tine. 
- Da, e la Lucifer. 
- Ah, ai adus întăriri? Ok.. „BYNEPOR OD BUTMONO!” Așa, acum m-am asigurat că doar noi doi o să ne batem. 
- Ce ai făcut?
- Enochiană.. îl ține pe tati la distanță. Acum, să începem. 
Și sare pe mine, începe să mă lovească și reușește cu succes, de câteva ori.. Încep să-i barez loviturile, dar cu toate că nu mă lovea în zone importante, tot mă „zguduia„. Tipul ăsta are o grămadă de putere în corp, mă jur! Deși are aripile arse, mă ia în zbor și apoi mă lovește, în timp ce eram în aer, rezultatul acțiunii sale fiind eu lovindu-mă extrem de tare de pământ. Se urcă peste mine și continuă să mă lovească, când cu pumnii în gură, când încrușindu-și pumnii, lovindu-mă în piept cu ei; făcând un crater și mai mare în jurul meu. Mă ia de mâna și mă izbește de una dintre stâncile din Canion, lăsând o groapă în stânca de câțiva centimetri buni. Am încercat să-l lovesc, dar cum nu am reușit la început, unde nu eram deloc rănit, acum nu mai nicio șansă.. secat de puteri din cauza loviturilor, cad în genunchi. Dar asta nu e de ajuns pentru el. Îmi dă cu piciorul în piept, aruncându-mă undeva la 4 metri distanță de locul inițial, apoi după ce s-a asigurat de faptul că o să stau nemișcat, asigurându-se folosindu-și pumnul încă o dată, se ridică sus pe o stâncă de la Canion, noi luptându-ne fix în Canion, în crăpătură, adică. Lasă capul pe spate și începe să-și folosească puterile, concentrându-și toată puterea pe cele două stânci imense care formează marele Canion. Folosindu-și puterea, mă izbește cu cele două stânci, strivindu-mă. Am simțit o presiune imensă pe corp, dar parcă deodată începusem să mă înmoi, parcă fiorii morții începeau să-și facă simțită prezența. 
- Acum, ce ar fi să faci ce ți-am zis? Promit că am să te omor repede... 
Aveam un pumnal de ucis demonii la mine, așa că m-am gândit că ar trebui să-l folosesc. În timp ce Balthazar era pe mine, l-am înjunghiat în stomac, iar spre surprinderea mea, l-am rănit. Dar.. fără folos, s-a vindecat extrem de repede. ”Of.. știi ce? Îmi bag în ea sabie, aici mori!” și-mi ia sabia din mână, vrând să mă înjunghie. Planul meu a funcționat. În timp ce mă antrenam cu Luci, îmi venise o idee.. aflasem că vraja umbrei merge și pe obiecte și le poate face să pară altceva. Camuflasem sabia lui Ra'ah în forma unui pumnal de ucis demonii, acest pumnal! Aflasem deasemenea că există o vrajă care să activeze sabia de la sine, ceea ce și doream, pentru că sabia l-ar ucide imediat pe Balthazar, avându-i în vedere sufletul extrem de „curat„ Asta și voiam! Așa că am spus „YAREEB” cât am putut de tare... 
Pumnalul a devenit imediat sabia renumită și Balthazar a încercat din răsputeri să dea drumul sabiei, dar.. prea târziu. Sabia a spus extrem de agresiv „jegos„ .. iar Balthazar a fost aruncat într-una din stâncile canionului, lăsând o gaură de 4-5 metri în stâncă. 
- Int.. int.. inteligent, puștiule, spuse el.. în timp ce-i curgea sânge din gură, din ochi, din nas, din urechi.. 
Apăruse și Lucifer prin zonă, care-și privea fiul cu îngrijorare. Încă-l iubea. Chiar dacă l-a băgat în Infern, Lucifer a făcut asta fiindcă era rău. A fost forțat. 
- Ucide-mă, odată.. fir-ar, ce doare! 
Mă uitam la mâinile lui și vedeam cum venele erau umflate și negre. Sabia îl infectase, grav! Am vrut s-o fac. Am ridicat sabia deasupra capului meu, ca să-mi fac avânt și apoi, am băgat sabia în pământ, fix la 5 cm de capul său. „Am o pedeapsă mult mai rea pentru tine„ îi spun eu, ținând sabia în mână. Am atins sabia și i-am poruncit să îl refacă pe Balthazar, dar fără puteri. Să devină om. „Balthazar, te condamn la viața umană, o să trăiești printre creaturile astea, cum le spuneai tu, o să muncești cu ele.. asta sau te trimit în infern înapoi, tot fără puteri!  Acum dispari de aici.” 
- Puștiule, am o ceva să-ți zic. Spune-i sabiei să refacă tot. Să-ți aducă părinții și pe toți cei dragi înapoi. Să încheie apocalipsa asta. O să-ți pună o condiție, dar vedem noi; spuse Lucifer.
Îmi dăduseră lacrimile. În sfârșit un moment de soare, după atâta ploaie. „Ok!„ îi zic, după care iau sabia și îi poruncesc să refacă totul la normal, să-mi aducă părinții, prietenii și pe toți cei dragi mie înapoi, pe Moarte, toți demonii morți în război și toate sufletele din rai să se ducă în iad! Și să dispară apocalipsa. Liniște. Nu a făcut nimic, nu a țipat nimic. După un minut, două, din sabie iese sufletul lui Ra'ah. 
- Există un preț pentru asta, știi, nu? O să-ți îndeplinim dorința, doar dacă accepți să fi întemnițat pe veci în infern. Familia ta va fi bine, promitem. 
Era o decizie grea, ce-i drept.. familia mea și toți pe care-i iubesc sau să fiu torturat veșnic în infern. Am fost acolo, am văzut cum e tortura, dar.. merită. Iubirea cere sacrificii, iar eu sunt dispus să le fac. I-am spus că accept, doar dacă face acum totul, să pot vorbi cu ei, să-mi iau rămas bun. A pocnit din degete și totul a devenit la normal. Mi-a zis să mă întorc și nu mai eram în America, ci acum eram acasă.. acasă la mine. „Uite.. ia-ți rămas bun. ” Mi-a spus, parcă plângând. Prima la care m-am dus a fost Laurel. Am luat-o în brațe, am sărutat-o lung și am căzut în genunchi, plângând. ”Laurel.. îmi pare rău că ai murit din cauza mea!” i-am spus eu, printre suspine. Și ea plângea, toți plângeau.. pentru că știau ce schimb am făcut. Nu a mai zis nimic, pentru că nu mai putea vorbi, printre lacrimi. Mi-am luat adio de la mama, tata, tata, John și restu', iar apoi i-am zis lui Ra'ah că sunt pregătit. După ce i-am zis asta,  s-a uitat lung la mine și mi-a zis „Diamant. Era un test. Ai fost dispus să accepți să fi torturat pentru eternitate, pentru a-i salva pe cei care-i iubești. Am să-ți fac încă un cadou, cu rugămintea să mă trimiți și pe mine în iad. Să mă odihnesc. Uite...” După toate cele spuse, inscripțiile de pe sabie dispăruseră, dar apăruse pe mâinele mele. ”Ce mi-ai făcut?” I-am replicat.. ” Asta? Am transferat toată puterea sabiei la tine. Folosește-o înțelept. Acum, dacă nu te superi, sunt obosit.” ”Desigur!” îi spun eu, făcând un semn mic din mână, trimițându-l în iad, la odihnă. 
După toate cele întâmplate, am închis porțile raiului, pentru a mă sigura că niciun porumbel sfânt nu mai vine aici. Apoi am plecat la un supermarket, am luat câteva lăzi de bere de la bar și ne-am pus pe încins grătare. 
- Uite.. că o să avem căsuța aia cu gard alb, doi copii, de vorbeam; spuse Laurel, parcă mai frumoasă ca niciodată... sunt fericit.


„Iubirea e atunci când ai face orice ca să ai persoana iubită aproape. Prețuiște iubirea adevărată, pentru că e cea mai mare comoară din lume, nu banii, iubirea e cea mai mare comoară, câteodată și blestem sau slăbiciune. Dar iubirea înalță omul. O să vezi că trăiești doar atunci când iubești! După toată povestea asta am realizat că raiul și iadul nu sunt locuri, ci mai degrabă iadul este lipsa unei persoane, iar pentru mine iadul a fost lipsa lui Laurel.. iar Laurel e și va fi mereu mântuirea mea, raiul meu.”


Sfârșit..
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Îngeri vs demoni.   

Sus In jos
 
Îngeri vs demoni.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza scurte-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons