Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Crima din subconstient – partea I

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Un Dihor
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 14
Reputatie : 2
Data de inscriere : 30/08/2016

MesajSubiect: Crima din subconstient – partea I   22/7/2017, 2:11 pm

Nu îmi mai aduc aminte, exact, cum a început totul si cum am ajuns atât de departe. Stiu doar ca, din acel moment, am uitat ce înseamnă mila si compasiunea, am scos din fiinta mea orice urma de bunatate . Voiam sa devin un monstru fara sentimente . De ce așa ? Deoarece ma adusese in acea stare . Simțeam o furie oarba, o ura care mocnea in mine, un foc care ma mistuia . Încet dar sigur . In timp ce ii studiam chipul, in mintea mea se derula un film bizar, un film ce parea cat se poate de real … Era in fata mea, pe lespezile reci ale beciului întunecos unde, in urma cu multi ani, fusese camera azilului celor mai nebănuite orori . In acel azil îmi petrecusem ani cărora le pierdusem numărul .

Cum ajunsesem acolo ? Nu mai știam . In minte mai aveam doar niste bufnituri puternice, un scartait de targa si un tiuit puternic de sirena. Era sirena Ambulantei ce m-a dus in acel loc uitat de lume, acel loc unde eram pe mainile monstrilor cu halate vesnic murdare de sange si cu chipurile acoperite. Acel loc ma transformase, din om, in neom. De-acolo aveam sa port pe mine un stigmat greu de privit, un stigmat ce , pe dinauntru, inca durea . Fiinta mea, pe jumatate mutilata, cerea razbunare, urletul mut voia sa se faca auzit . Numai chinuind acea forma umana, puteam sa calmez furtuna din fiinta mea . Cum, necum, reusisem sa o ademenesc in acel loc . Acum era la mana mea, puteam face cu ea orice voiam : puteam sa o eliberez, puteam sa o omor rapid si nedureros sau puteam sa o torturez, in felul acesta prelungindu-i suferinta , ceea ce ar fi determinat-o, pana la urma, sa ma implore sa o omor. De mai multe zile nu primise nici macar o cana cu apa. Tot ceea ce primea, erau lovituri, intepaturi, taieturi si arsuri cu fierul inrosit . Sleită de puteri si cu glas stins, ma implora sa am mila de ea si sa o eliberez, sa nu o mai chinui . Gemea si ofta îndurerata. Din când in când, ma întreba, printre lacrimi, de ce ii fac una ca asta, de ce nu ii dau lovitura finală , daca tot nu o las sa plece . Jelania ei m-a scos din minți, la un moment dat, încât , i-am apucat capul intre palme si i-am urlat privind-o in ochi :
– Pentru ca vreau sa te vad cum mori lent, cum îți dai, in chinuri, ultima suflare ! Prefer sa te vad agonizând, in timp ce ma implori ! Puteam de mai mult timp sa îți curm zilele . Dar nu ! Vreau sa te vad cum te chinui, sa te aud urlând , vreau sa ma rogi sa îți iau viata !
Acel chip rănit, cu ochii înlăcrimați de sânge, ma urmărea împietrit. Numai la vederea acelei priviri, ura mea se amplifica din ce in ce mai mult . Ceva ma ardea … ca un fier încins . ” Poate era mai bine daca renunțam si ii redam libertatea. „, am gândit pentru câteva secunde. Dar nu, așa ceva nu era posibil . Ceea ce aveam in minte trebuia dus pana la capăt. Ființa mea cerea răzbunare .
Ființa mea cerea răzbunare, strigătul mut voia sa se facă auzit . Stigmatul ce îmi brăzda, nemilos, jumătate din trup, si care, după atâția ani înca durea, voia din nou să sângereze … dar a ELIBERARE . Prin ochii înrosiți si înecați in lacrimi, ce mă priveau fix, revedeam, ca într-o oglindă, filmul zilelor mele scurse în azilul ororilor . Zilele care, una câte una, ma transformaseră într-un om mai mult mort decât viu : puținele momente când mintea si ochii încă mă mai ascultau dispăruseră de mult . Mai știam doar că purtam o cămașă care, cândva, fusese albă, fusese curată . Acum era subțiată de trecerea timpului, ruptă, și pe-alocuri murdară de sânge .

Cu ochii pe jumătate stinși, cu mintea care nu mai voia sa mă asculte, si pipaindu-mi corpul cu degetele reci, încercam sa îmi dau seama ce se mai întâmpla cu mine .
Și da, prin acei ochi revedeam filmul macabru, filmul cu ticăloși in halate murdare de sânge si cu chipurile acoperite, ticăloși care știau un singur lucru : tortura ca tratament de ” revenire la normalitate ” . Așa credeau ei, că prin tortură fizică dar si psihică, ne vor ” corecta ” pe toți cei închiși acolo . Ore întregi zăceam, pe masa rece, îndurând înțepături, tăieturi si suturi, iar apoi băi reci ca gheața . De ce toate acestea ? PENTRU CĂ NU AM VRUT SĂ FIU ÎN RÂND CU CEILALȚI . M-am revoltat împotriva asa-zisei normalități . Aceea care, fără să îți dai seama, îți șterge personalitatea proprie, îți șterge cumva și o parte din identitate .Pentru o astfel de ” sfidare ” , mi-au găsit locul ” perfect ” . La început, toate tratamentele erau superficiale, cumva ușor de suportat . Însă, la scurt timp, au devenit din ce în ce mai grele . În fiecare zi, plângeam când deschideam ochii : știam ce urmează .
Cât de clar vedeam, în acei ochi, abia acum, povestea de dincolo de zidurile si ușile a ceea ce a fost pentru mine AZILUL ORORILOR … Ceva, din mine, îmi spunea că, ființa ce era acum în fața mea cerând îndurare, a fost printre cei cu halatele murdare de sânge. Ea m-a tăiat, m-a cusut, ea mi-a lăsat acel stigmat ce încă arăta ca un rânjet grotesc si avea să îmi aducă aminte, toată viața, că, la un moment dat, am fost acolo . Fără îndoială, da, ea a fost cea care m-a însemnat pentru tot restul zilelor . Altfel nu îmi puteam explica de unde ura profunda pe care o simțeam .Ceva ca un fier încins mă ardea,amplificând tot mai tare sentimentul pe care îl aveam. Acea formă umană trebuia să dispară . Ii uram până si respirația . Ma uitam, mai departe, la filmul din ochii ei, când, am simțit nevoia sa ii cuprind din nou tâmplele si sa urlu ” Nu am să te eliberez niciodată ! Ai sa agonizezi, iar in final ai sa mori ! „


_________________




CA ȘI ÎN JOC MĂ POT AȘTEPTA LA ORICE.
ȘI ÎNAINTE,ȘI DUPĂ APOCALIPSĂ.
Sus In jos
 
Crima din subconstient – partea I
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons