Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Decembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Posedat

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Posedat   17/8/2017, 11:33 pm

*** Povestea e una scurtă, undeva la 2-3 părți. Sper să vă placă! ***


Sunt Daniel și sunt fanul poveștilor de groază, sincer să fiu.. sau cel puțin eram. Vedeți pe internet tot mai mulți care se jură ca au trăit pe pielea lor diverse lucruri paranormale, dar câți dintre ei spun adevărul? Ei bine, că tot veni vorba.. să vă spun o poveste. Tatăl meu era polițist și în ultimul timp s-a comportat extrem de ciudat și a devenit extrem de depresiv, de ce? Nu știam. Avea coșmaruri, își luase concediu medical cu perioadă nedeterminată, pentru că suferise o traumă... pentru prima data în viața sa a ucis un om. Mama încerca să-l calmeze, de fapt.. toți din familie și toți colegii săi încercam să-l calmăm, spunându-i că a fost forțat, că nu a avut de ales, că dacă nu l-ar fi împușcat, ar fi fost mort acum. Dar tata.. o ținea pe a lui. Am decis cu toți că ar fi cel mai bine pentru el să-l lăsăm în pace, să-și revină. Oricum se ducea la psiholog, care începuse să-l mai pună puțin pe picioare, să fiu sincer. 
În fine, era duminică seara și eu și cu câțiva prietenii ne adunasem la mine la o bere, la un poker, o caterincă.. știți voi, chestii de adolescenți. Unuia dintre prietenii mei, lui David mai exact, îi venise o idee tâmpită. Citise de pe un site pentru sataniști un ritual despre invocarea demonilor și cum ceasul era 3:25 și toți ne plictiseam, am zis s-o facem. I-am furat maică-mii lumânările parfumate de la baie, am luat niște oase de pui, un bol, un chibrit,  am luat un cuțit, pentru că cel ce a avea să rostească vraja, trebuia să se taie în palmă și un creion de tâmplărie, pentru a desena runele pentru vrajă. Ne-am pus pe treabă, am stins becul, am desenat un cerc tâmpit, cum se numea? Ah, da! Sigiul lui David, care să ne protejeze de spiritele rele ce aveau să iasă din iad sau de unde aveam de gând să le chemăm, pentru că vraja era pentru orice entitate, nu numai pentru demoni.. și care deasemenea, să facă legătura între Pământ și lumea cealaltă. 
Ceasul se făcu ora 3:30 A.M, așa că ne-am hotărât să ne punem pe treabă. Am luat oasele de pui și le-am pus în bol, bol care era pus în mijlocul sigiulului, înconjurat de lumânări. Am dat foc oaselor de pui, David s-a tăiat în palmă și într-un final toți ne-am luat de mână, pentru a începe ritualul. Când totul era pregătit și-n cameră mirosea a pui prăjit, David începuse să spună: 
- „ Attenrobendum eos, ad consiendrum, ad ligandum eos, potiter et solvendum, et ad, congregontum eos, 'coram me! ”
Și.. nimic! În afara de faptul că mirosul de pui prăjit ne-a intrat prin haine și că David a spus niște cuvinte pe care nici el nu le înțelegea, nu s-a întâmplat nimic. Faza e că vorbisem cu David să-i speriem puțin pe ăștia, cu o mică șmecherie, un emițător, un aparat de vânt, etc. La scurt timp după ce a rostit alea, când toți începuseră să râdă de latina lui David, o briză venise și stinse lumânările. Eu și cu David eram studenți la actorie, deci eram buni la jucat teatru, așa că eu începusem să afișez o față de om terifiat, doar ca să încing puțin spiritele. 
- Bă David, nu știu.. cred că nu trebuia să ne jucăm cu demonii, adică..
- Pe site scria că trebuie să ai un motiv bun pentru care-i invoci, altfel..
- Pe bune, bă? Mamă, ce păsărici sunteți, mă jur! Știți bine că nu există demoni.. spuse Andrei, fratele lui David.
Ăsta era semnalul mult așteptat. David pornise emițătorul și un sunet terifiant se auzise..
- Cine cutează să deranjeze somnul lui Ezekiel, soldat al iadului?! Cine cutează să deschidă porțile lumii de dincolo?!
Din moment ce eram și cu niște fete, Dana și Beatrice, David a zis să se dea șmecher ca să le impresioneze, știți voi..
- Taci, bă șobolane! Noi cutăm, ce o să ne faci? Hă? Spuse David.
- Muritor prost, vin după tine...
- Te aștept, șobolane!
David pornise iarăși aparatul de vânt, iar în cameră se făcuse puțină răcoare. Toți eram înfricoșați, mă rog.. cu excepția mea și a lui David. După ce ne-am asigurat că toți erau speriați, pe mine m-a bufnit râsul, dând de gol tot planul nostru. Moment în care David luase o pernă și-mi aruncă în față, spunând că-s idiot, că am stricat toată faza. În fine.. toți am început să râdem, am fost felicitați pentru farsa minunată și încă stăteam și spuneam „Să-i fi văzut fața lu' Andrei, a fost mai păsărică ca Dana și Beatrice”. După un timp, tata intră în cameră.. venise să-mi ceară o țigară, că nu poate dormi, fiindcă are coșmaruri iar, așa că voia să bea o cafea și să fumeze liniștit o țigară. I-am dat țigara, iar apoi ne-am pregătit toți de culcare, ceasul fiind înjur de 4:30 AM.


** Naratorul devine omniscient, un fel de dumnezeu **


Pe la 5 tatăl se trezise cu dureri de cap îngrozitoare, dar nu durerea a fost cea care l-a trezit.. auzea pași prin casă, avea coșmaruri foarte terifiante. S-a dat jos din pat și s-a dus la bucătărie să ia o pastilă, să mănânce ceva.. fiind adormit, în timp ce-și tăia pâinea pentru a-și face pâine prăjită, își atinse degetul cu lama cuțitului. Văzuse repede că s-a tăiat, așa că s-a dus la baie să se bandajeze, doar că în timpul ăla se trezise și fiul său, avea nevoie la  baie. Stătea în  fața ușii băii și-l auzea pe tatăl său vorbind.. dar cu cine? Părea că vorbește singur, deoarece punea o întrebare și-și răspundea singur la ea.. dar răspunsul venea uneori cu o voce mai groasă ca cea a tatălui său.
- „Ce dracu' ?! Unde îmi e rana? Puteam să jur că m-am tăiat la deget..”
- „ Mulțumește-mi mie pentru asta... nu puteam să-mi las „vasul„ să fie rănit, nu-i așa? Plănuiesc să stau mult timp cu tine”
Fiul său credea că vorbește singur, dar ce nu știa el era faptul că în baie se aflau două persoane. Cel puțin așa arăta imaginea băii privită din ochii tatălui care se uita în oglindă. El care, ei bine, după cum am spus, se uita în oglindă, iar o altă persoană, care semănâ cu el însuși, care stătea pe marginea căzii, vorbind cu tatăl lui Daniel. Partea ciudată e că această ființă putea fi văzută doar când tatăl lui Daniel se uita în oglindă..și doar de tatăl lui Daniel.

*** Va urma! ***
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Posedat   19/8/2017, 12:33 am

*** Partea a-2-a ***


- „Ce naiba e cu tata? De ce vorbește singur? Eu care mă gândeam că începe să facă progrese terapia, dar.. e mai rău ca înainte.” Spuse Daniel în gând, în timp ce se îndrepta înspre camera lui.
- Cine ești și mai ales, de ce semeni cu mine?” Spuse tatăl lui Daniel, în timp ce se uita în oglindă..
- Doamne, îmi pierd mințile. Continuă el.
- Nu-ți pierzi mințile, stai liniștit. Cine sunt? Numele meu este Baal. Sunt conducătorul și antrenorul personal al armatei iadului, mai bine spus.. sunt cavalerul iadului. Cât despre a doua întrebare... aș fi putut să-mi afișez forma reală, dar.. ai fi luat-o razna și cel mai probabil familia ta te-ar fi găsit mort. Și.. sunt în capul tău și știu ce întrebare voiai să-mi pui acum.. pe lângă faptul că e urât să mă faci „târâtură”, dar te înțeleg... fiul tău și prietenii săi se jucau de-a contactatul ființelor supranaturale și din moment ce ei se aflau în sigiul de protecție, te-am ales pe tine. Plus că ei sunt încă copii și nu au probleme, depresii, etc.. deci tu ai fost cel mai ușor de posedat. Persoanele cu probleme emoționale sunt cele mai ușor de posedat. Aș pleca înapoi în iad, dar e așa plictiseală acolo, stau de 23 de mii de ani, nu crezi că merit și eu vreo 100-200 de ani pe Pământ? Acum o voiai să spui că tu nu poți trăi 100-200 de ani.. aici greșești! Cât timp sunt în corpul tău, poți fi rănit, dar nu simți durerea și mai ales, nu mori. Deci poți trăi mii de ani lejer, dacă stau eu în corpul tău. O să-ți vindec și depresia, dar ca să pot să vindec lucruri, am nevoie de permisiunea ta să rămân în corpul tău. Dacă nu vrei să stau, mă poți da afară.. și nu, n-o să-ți rănesc familia, nu suntem chiar așa cum se spune. Ți-am vindecat tăietura de la mână, cu toate că a durat puțin, lucru care m-a obosit puțin, sincer. Dacă accepți, ar trebui să mergem la somn. 
- Sună tentant sincer.... bine! Ce trebuie să fac? Întrebă Gabriel, fiindcă așa îl chema pe tatăl lui Daniel. 
- O să-ți pun o întrebare, tot ce trebuie să faci e să spui, da, ok? 
- Ok!
- Din moment ce sunt înger, decăzut, dar totuși sunt înger. Deci, am nevoie de acordul tău pentru a-mi desfășura puterile în corpul tău, ești de acord?
- Da! 
După acel da, lui Gabriel nu-i mai era foame, nu mai avea nevoie de țigări, de apă, de nimic. Demonul șterse cu buretele toate nevoile sale. Și începu să-i vindece depresia, de asemenea.  Gabriel se duse la culcare, fiindcă demonul era posedat, dar înainte să se culce, demonul îl sfătuise să-și sune șeful, pentru a-i spune că mâine vine la muncă. Demonul apoi voia să meargă la un restaurant, pentru a se bucura de mâncare. Demonul îi spuse lui Gabriel să nu-și facă griji de bani pe care o să-i consume, fiindcă înainte de a merge la restaurant, demonul avea un plan. Gabriel își spuse în gând „De acord!” și schiță un zâmbet destul de larg, de mult nu mai zâmbise. Demonul era „copilul care îl completa ca pe un puzzle” spuse Gabriel în mintea sa, deoarece demonul îl recompleta, precum un puzzle. Apoi se culcase. 
După vreo două ore de somn, Gabriel se trezise și sincer să fim, părea aceiași persoană. Era mai fericit acum, mai energetic, dar fizic, era neschimbat. Se dădu jos din pat, se duse la bucătărie, să-și facă o cafea, doar de poftă, își aprinse o țigară... Gabriel își striga prietenul din cap în minte, dar acesta nu răspundea.. „dormea”. Gabriel își spuse că Baal încă doarme, așa că se decise să-și vadă de treabă. Între timp.. soția sa, Andreea, venise în bucătărie.. și rămăsese uimită când Gabriel îi spuse „bună dimineața, regina mea”, apoi etalând un zâmbet larg. Nu mai zâmbise de la  incident. Andreea îl sărută pe obraz, iar apoi amândoi s-au pus să mănânce... Soția sa uitaseră deja cât de frumos zâmbea soțul ei, parcă se reîndrăgostiseră de zâmbitul său din nou.  Gabriel nu doar că zâmbea, ci mai și glumea. Îi spunea glume soției sale, iar Andreei iubea lucrul ăsta, îi fu doar de soțul ei. Gabriel îi spuse Andreei că trebuie să se ducă la muncă, așa că o sărută repede pe buze și apoi, plecă. Ajuns la secție, își îmbrăca uniforma, dăduse salut cu toți colegii săi, își salută șefii, iar apoi urcase în mașină cu colegul său de muncă, Vali. Cei doi începuseră să patruleze prin oraș, dar nu găsiră nimic, așa că s-au gândit să oprească la cea mai apropiată pizzerie, să mănânce o pizza, să bea o cafea, să fumeze o țigară, să stea la o vorbă. 
- Și.. ce ai mai făcut, Gabriele? Cum de ți-ai revenit? Întrebă Vali zâmbind.
- Eh.. nu știu, cred că am realizat în sfârșit că am fost nevoit s-o fac. Ce să mai fac... pana mea, m-am plictisit acasă, am zis să mă reîntorc la voi. 
- Doamne.. și la noi a fost plictiseală! Parcă toți infractorii au luat vacanță, mă jur, bro.
- Da.. e un sat destul de linișit, adică.. mai rar probleme. 
- Da.. oameni tare de treabă..
- Gata, ai terminat pizza aia? Eu zic să mergem, să continuăm patrula. 
- Desigur, hai! 
Demonul îi spuse lui Gabriel că e ok cu mâncarea deocamdată și după program ar trebui să iasă cu soția și cu fiul său în oraș. Gabriel aprobase, era o idee destul de bună. De asemenea, Baal îi spuse că în timp ce erau în baie, Daniel era la ușă, ascultând discuția lor. Nu auzise că Gabriel e posedat, ci doar că vorbea singur. Îi dăduse și o idee. Baal îi spuse lui Gabriel să-i spună lui Daniel că vorbea singur, deoarece trebuia să se încurajeze. Gabriel îl felicită pe Baal iarăși, pentru o a doua idee briliantă pe ziua de azi. 2 idei bune în 3 minute, demonul e pe val. Tura se terminase și Gabriel își sunase familia să le spună că vor ieși în oraș în această seară, idee care a fost primită extrem de bine de Andreea și de Daniel. Au ieșit la un restaurant și au început să mănânce, să glumească, să depăneze amintiri, pentru a începe să se simtă iarăși ca o familie adevărată. Seara se terminase repede și cum era ora 12 AM, familia se decise să meargă pe jos până acasă, doar 15 minute de mers pe jos, plus că era o seară minunată. 
În timp ce mergeau, Andreea se oprise la o baie publică, iar Gabriel și cu Daniel erau afară, fumau o țigară. 
- Tată, ești sigur că ești ok? Te auzisem aseară că vorbeai singur în baie și începusem să-mi fac griji...
- Da, sunt ok! Da, vorbeam singur.. încercam să mă motivez să-mi revin și se pare că am reușit. În mare parte, am reușit datorită vouă. De asta vă iubesc. 
Andreea ieșiseră din baie și toți se îndreptaseră înapoi către casă. La vreo 3 străzi distanță, cei 3 au fost opriți de 4 indivizi mascați, care dețineau niște bâte de baseball.
- Uite pe cine avem noi aici.. domnul polițist Gabriel, salutări din partea lui „Colgate”!
Cine e Colgate, vă întrebați? E unul din criminalii care a fost prins de Gabriel, i se spune așa deoarece înainte de a-și omorî victimele, le băga pastă de dinți în gură, un tub întreg!
- Băieți.. orice ați avea cu mine, rezumați-vă la mine, ok? Fiul meu și soția mea n-au nicio treabă cu asta! 
- Oh, ba da, ba da.. ce modalitate de a răni un polițist mai bună ca șansa de ai răni familia? Hm, băieți.. pe târfa aia de nevăstă-sa să mi-o lăsați mie, vreau să mă distrez în seara asta. Unul dintre tipi scoase un briceag și i-l puse la gâtul lui Daniel. 
Situația devenea complicată și cum Baal promise că Gabriel nu va mai suferi niciodată, hotărâse să ia măsuri.. așa că încetinise timpul, pentru a avea destul timp să ajungă la agresorul lui Daniel, care nu apucase să-l atingă pe Daniel, căci Gabriel îl mutase la câțiva metri de poziția inițială, cât și pe soția sa. Îi mutase peste partea cealaltă a străzii. Apoi timpul se mișca conform legilor universului, iar Gabriel îi prinsese mâna tipului cu cuțitul și i-o rupse fără ca măcar să clipească. Tipul scoase un țipăt de durere destul de mare, deoarece Gabriel îi rupse mâna din umăr, cu tot cu claviculă. Erau trei atacatori cu bâte de baseball, șansele ca un om normal să bată trei oameni cu arme, erau aproape 0, dar.. Gabriel nu era un om normal. Faptul că Baal era în corpul și mintea sa, îi dădea un enorm avantaj. Soția și fiul lui Gabriel îl priveau pe acesta cum îi snopea în bătaie pe agresori lui. Unuia dintre ei, îi rupse două coaste, lovindu-l cu genunchiul sub umăr, una dintre coaste perforându-i unul dintre plămâni, celuilalt îi rupsese bâta doar lovind-o cu pumnul, ca mai apoi să-i bage una din părțile ascuțite ale bâtei rupte în tendoanele din spatele genunchiului, iar mai apoi urmând ca ultimul și cel care o făcuse pe Andreea târfă, să fie distrus total de către Gabriel... Gabriel întâi îl lovise cu piciorul mai sus de genunchi, pentru a cădea jos, ca mai apoi să-l lovească cu pumnul în nas, fracturându-i piramida nazală, apoi rupându-i mâna dreaptă, spărgându-i arcadele. Ultimul tip rămase într-o baltă de sânge, moment în care Gabriel ia telefonul unui tip și sună la ambulanță. Familia sa rămăsese stupefiată.


*** Va urma.. *** 
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Posedat   20/8/2017, 12:20 am

*** Finalul ***


Pe drumul spre casă, Daniel și Andreea n-au mai spus nimic. Era o liniște de mormânt pe strada pe care familia mergea, iar cei doi o agravau și mai tare. Ajunși acasă, cei trei pur și simplu se pun la culcare, fără a scoate nici măcar un sunet. Dimineața venii, iar Gabriel se duse la muncă. Acolo a fost întâmpinat de șeful său, care a fost informat de conducerea spitalului că au primit 4 oameni cu injurii majore, injurii provocate de Gabriel. Șeful îl invitase în biroul său, unde începuse să-l certe:
- Gabriele, ce naiba e cu tine? Pur și simplu, nu știu ce-i cu tine! Am știut că am greșit că ți-am permis să revii la muncă, știam că încă nu ești ok... 
- Hai, șefule, pe bune? Nu-i nimic grav!
- Nimic grav?! Glumești?! IDIOTULE! Stai să citesc e-mail-ul iarăși.. Ah, uite-l. Unul dintre ei are un plămân perforat de o coastă și se află la reanimare, altul are mâna ruptă, posibil că n-o s-o mai folosească vreo 2-3 luni, altul n-o să mai poată merge vreodată, pentru că i-ai distrus tendoanele cu o bucată din bâtă, care sincer să fiu, nu știu cum ai putut s-o rupi, iar ultimul e în comă cu leziuni craniene, maxilar rupt, arcadele sparte... asta nu e grav? Ce dracu'  e cu tine? Tu nu erai genul care să facă asta..  Da! Înțeleg, ți-au amenințat familia, dar totuși.. Doar.. doar pleacă, ești concediat. Știu că-ți făceai datoria de soț și de tată, protejându-ți soția și copilul, dar.. mă rog, deși mă doare să fac asta, fiindcă ești un polițist bun, trebuie să te dau afară. 
Gabriel nu mai spuse nimic, se duse acasă, își luase o sticlă de vodka din raftul cu băuturi, pe care le ținea doar să arate frumos, își turnase un pahar, își aprinse o țigară.. și fu întâmpinat de Andreea și de Daniel.
- N-o să-ți spunem nimic de cei 4 tipi, că știm că a zis șeful tău tot, dar.. nu știm ce-i cu tine.. de când poți rupe bâte de baseball cu pumnul?
- Am să vă zic ceva. Și pentru asta țin să-ți mulțumesc, fiule. Pentru că tu m-ai ajutat. Dar n-o să vă zic eu. Faceți cunoștință cu Baal.
 Baal preluase comanda creierului lui Gabriel. Ochi lui Gabriel se făcuseră total negri, vocea se îngroșaseră, iar demonul spuse: 
- Daniele, știi seara aia în care tu și prietenii tăi v-ați jucat de-a invocatul demonilor? Ei bine, fiindcă voi vă aflați în sigiliul lui David, care vă proteja de mine și de alți demoni, l-am ales pe tatăl tău. Și acum îl vindec. Și nu, nu îl țin cu forța și nu-l influențez cu nimic. Gabriel s-a simțit inutil aseară, așa că eu l-am ajutat. Oferindu-i doar puterile mele. 
Andreea nu voia să audă nimic din toate astea. Își voia doar soțut înapoi. În schimb, Daniel rămase și-i spuse demonului:
- Pleacă afară din tatăl meu acum! Nu-mi pasă că-l ajuți, n-ai ce căuta pe pământ!
- Gabriele, dacă mă auzi.. știu că ți-am promis că n-o să rănesc pe nimeni din familia ta, mai ales pe Daniel, fiindcă m-a ajutat să ies din iad.. mă plictiseam teribil... dar cred că ar trebui să învețe să vorbească. La scurt timp, Gabriel luase comanda asupra corpului său înapoi și îi dădu o palmă lui Daniel, spunându-i să aibă grijă cum vorbește cu Baal, că altfel acum ar fi fost mort. După câteva secunde, se auzi o împușcătură. Andreea se sinucise. Lăsase și un bilet în care scrise:
„ Îmi pare rău... nu pot trăi lângă un monstru, mai ales lângă unul din iad. Îmi pare rău, Daniel, pentru ce am făcut și te rog să mă ierți.. dar dacă citești asta, fugi... unde poți. Nu sta aproape de el. ”
- Baal, adu-o înapoi!
- Oricât aș vrea.. îmi pare rău, nu pot. Numai Beliat sau Lucifer au puterea de a ridica morții.. și dacă ea nu vrea să se întoarcă, n-o poate reînvia nimeni. 
Daniel fierbea în interior. Fără să se gândească, din furie, îi dă un pumn în gură tatălui său, spunând:
- Nenorocitule! Din cauza ta s-a sinucis. Tu și cu demonul tău prost! Dracule, dacă mă auzi, ascultă-mă bine! Am să-ți trimit curu' ăla sulfuros înapoi în iad și o să mă asigur că nu mai ieși de acolo vreodată! 
- Cum îndrăznești. Baal îi dase acces lui Gabriel la puterile sale, deci le putea folosi când dorea. Așa că Gabriel îl împinse pe Daniel în perete. Daniel se ridicase repede și plecase afară.. să se plimbe, să gândească o metodă să-l trimită la somn pe Baal. Între timp, Gabriel sunase la morgă, să ridice cadavrul soției sale.
Tipii bătuți de Gabriel împrăștiaseră repede vestea că-n satul lor umblă ceva nu tocmai sfânt. Lumea prinse repede vestea că nu e cea mai bună idee să-l ataci pe Gabriel, deci lumea stătea departe de el. În timp ce se plimba, Daniel este oprit de preotul satului, Vlad, care-i propune să meargă cu el la biserică, să discute. Acesta acceptă, deși nu era tocmai genul credincios. La biserică preotul îl invitase în subsolul bisericii, unde se aflau tot felul de chestii care nu făceau tocmai parte din „uneltele unui slujitor al lui Dumnezeu”. Preotul îi povestise cine a fost el în perioada în care era tânăr, cum că el a avut darul de mic să vadă orice ființă supranaturală și că din cauza asta, se sinucize la vârsta de 9 ani. Dar adus înapoi de însuși Lucifer, acesta s-a apucat să vâneze și să trimită din lumea noastră fiecare creatură. Apoi în timpul unei misiunii de exorcizare a unui demon, al lui Beelzebub, demonul l-a ucis. La moartea sa însuși Lucifer venise să-i ia sufletul, pentru că Vlad era dorit în iad, datorită demonilor uciși sau trimiși de el în iad, dar Lucifer a fost oprit de însuși Dumnezeu, care i-a spus că dacă nu dorește să ajungă în iad, unde era urât de toți demonii, să se pocăiască. Ceea ce a și făcut. Preotul îi spuse că-l va ajuta pe Daniel să-l trimită pe Baal înapoi în iad. Daniel îi mulțumise, așa că cei doi porniseră în drum spre casa lui Daniel. Casa era goală, pentru că Gabriel era plecat la femeii, pentru că Baal avea poftă de prostii, știți voi.. Așa că preotul desenase capcana diavolului pe podea, apoi puse covorul pe ea, ca să nu se vadă. De asemenea, preotul aduse și aghiasmă. Cei doi se ascunseră, iar după vreo 10 minute, Gabriel ajunse acasă. Când intraseră în sufragerie, călcase fix pe sigiul lui David, acesta blocându-i puterile și blocându-l și pe Baal în sigiliu, cât și pe Gabriel. 
- Băga-mi-aș! Oh, bună, Vlad, mi-a fost dor de tine! 
- Arată-te, târâtură!
- Heyyyy.. vorbește frumos. Am auzit că ai făcut pact cu bărbosul.. să nu ajungi în beci. Să știi că nu-i frumos ce ai făcut, să-mi trimiți toți prietenii înapoi în iad. Chiar dacă erau răi majoritatea, meritau și ei o vacanță pe pământ. 
- Sunteți demoni, imbecilule! Voi n-aveți ce căuta pe pământ! 
- Te contrazic aici.. ce fel de preot ești? Nici măcar n-ai citit biblia! Ai uitat că înainte să populeze pământul, Dumnezeu ne-a lăsat pe noi, îngerii, să stăm pe pământ un timp, pentru a învăța cum să controlăm natura și lucrurile din jurul ei? De ce ar fi făcut asta, dacă nu să stăm și noi pe pământ?
- Voi nu sunteți îngerii, târâturilor! V-ați trădat creatorul și v-ați dus cu prințul întunericului.. trădătorilor!
- Oh, oh! Ce limbaj ai, of of.. cum de ai ajuns tu preot? Vlad, Vlad.. vezi cum vorbești de frații mei, că s-a putea să-ți facem o vizită la biserică.. aș avea grijă în locul tău. 
- Tacă-ți gura, idiotule! Daniele, hai să scoatem monstrul ăsta din tatăl tău. 
Preotul aruncase o „gură” de aghiasmă pe Gabriel, acesta tălăvindu-se pe jos de durere. 
- Asta-i tot ce poți? 
- Preoțele.. nu vreau să-l scoți pe Baal din corpul meu. Spuse Gabriel, uitându-se la Vlad.
- Să-i dăm drumul..
- ” Exorcizamus te omnis immundus spiritus, omnis satanica potestas, omnis incursio infernalis adversarii, omnis legio, omnis congregatio et secta diabolica. Ergo, draco maledicte, ecclesiam tuam securi tibi facias libertate servire, te rogamus, AUDI NOS!”
În timpul recitării formulei de exorcizare, Baal pur și simplu se prostea, rotindu-și capul la 360 de grade, suflând foc, râzând ca un bolnav mental. 
- Asta-i tot ce poți? Pe bune?! Te rog, nu! Nu mă trimite în iad. Ok, m-am distrat destul. Vlad și Daniel priveau cu uimire cum Baal trecuseră peste capcana diavolului, ca și cum n-ar fi existat. 
- Știi.. se cheamă degeba capcana diavolului, nu prinde mai nimic puternic în ea. Demonii simpli, da, pot fi prinși.. dar pe mine, pe Beliat, Lucifer? Ahahah, nu! Acum.. v-ați făcut destul de cap și după spusele lui Gabriel, vă pot ucide pe amândoi. Continuase Baal.
Baal îi luase pe amândoi de gât, pe unul într-o mână, pe celălalt pe alta și îi aruncaseră prin perete, scoțându-i prin perete. Daniel „vomita„ sânge, deoarece o coastă îi sparse plămânul, așa că preotul spuse ceva în sumeriană, îl luase pe Daniel și fugi. Din cauza vrăjii, demonul a fost aruncat la câțiva metri distanță, dar își revenise imediat. Nu s-a mai obosit să fugă după ei. 
Vlad îl duse pe Daniel înapoi la biserică. Daniel leșinase din cauza sângelui pierdut.. și din cauza mărimii găurii, era pe cale să moară. Acesta îl puse pe masă, își luase crucea de argint de la gât, o băgase în apă sfințită, o strânse la piept și spuse:
- „ Vee nu nohno kee ah seh peh teh poh ah ma lah deh zod..”
Vraja era în enochiană, limba îngerilor, apoi spuse:
- Știu că mi-ați spus să nu vă mai chem, că nu avem ce discuta.. și nici nu aveți voie să mă ajutați, dar.. copilul ăsta are nevoie de o minune. Te rog! Adăugă Vlad.
- Ascult.
- Mulțumesc, mulțumesc că ai venit, Mihail.
- Lasă pupincurismul, cu ce vă pot ajuta?
- El e Daniel. A fost..
- Știu.. Baal e liber. Baal l-a rănit. Vrei să-l vindec? Știi bine că n-am voie să ajut ateii! Îmi pare rău! 
Îngerul încercă să plece, dar nu putea. La scurt timp, Gabriel nu mai avea nimic, se ridicase deodată și îi spuse lui Mihail:
- Mihail, Mihail.. nu contează că nu crede în mine. Copilul ăsta are o misiune importantă de făcut. Poate că el nu crede în mine, dar eu cred în el. Baal se pregătește să deschidă porțile iadului, ca demonii să poată venii pe pământ, iar el e singurul care poate să-l oprească.  Știi de ce? Pentru că el e apropiat de vasul lui Baal și după cum știi, numai cel ce are o legătură cu posedatul, îl poate scoate pe Baal afară. 
- Am înțeles, Tată. Spuse îngerul, ținând capul în pământ. 
- Îți vine să crezi? Tatăl meu, Dumnezeu.. a venit pentru un om pe pământ. Pentru un copil. Spuse îngerul către Vlad.
- Dumnezeu chiar crede în el. 
La scurt timp, Gabriel se trezise. 
- Whoa, cine ești?
- Eu sunt.. Mihail. Sunt unul dintre cei patru arhangheli, fiul al lui Dumnezeu. 
- Wow.. Ok.. cum îl oprim pe Baal?
- Am o idee, dar.. implică legarea sufletului tatălui tău de cel al lui Baal și apoi trimiterea amândurora în iad. Baal va deveni un simplu om, iar cum politica iadului este că nu contează cine ești. Ai păcătuit, vei fi torturat.. Baal va fi torturat pe vecie în iad. 
- Dar și tata.. 
- Da, și tatăl tău..
- E un preț prea mare, dar tatăl meu îi permite demonului ăsta să facă ce vrea pe pământ, așa că.. am s-o fac.. Nu-mi vine să cred că Lucifer permite asta. 
- Nu permite. Lucifer a fost închis într-o cușcă din care nu poate ieși, de către Beliat și Baal. Lucifer a spus de mult stop posedărilor.  Deci.. ești gata? 
- Da, sunt gata. Ce trebuie să fac?
- O să folosim „arcul lui Yaleeb”. 
- Hă?
- În mitologia sumeriană, există un arc care are puterea de a ucide orice demon. A fost creat de Lucifer, în cazul în care vreun demon va deveni prea puternic și nu va putea fi oprit. Orice săgeată pusă în arcul acela devine o armă de ucis demoni. Așteaptă..
- ...două secunde. Poftim. Baal n-o să-și dea seama că acesta e arcul, pentru că Lucifer a spus că l-a distrus.  De asemena, l-am localizat pe Baal în peștera din apropierea satului, acolo e locul unde va deschide poarta. Odată cu trimiterea lui Baal în iad, Lucifer va fi eliberat. Care nu e lucru rău. Lucifer a fost pus acolo, nu a fost exilat.. suntem cu toți ok, stai liniștit.
- Poftim? Eu credeam că Lucifer e rău...?! Spuse preotul.
- Ne poți teleporta? 
- Desigur. Dumnezeu să vă aibe în pază!
Ajunși acolo, Baal îi observă pe Daniel și pe Vlad, apropindu-se. 
- Iarăși voi? Nu va ajuns prima bătaie? 
- Du-te dracu'! 
- Inteligentă gluma. Ce ai de gând să faci cu arcul ăla, hă? Să mă omori? *râde*
Daniel puse o săgeată pe arc, o îndreptase înspre piciorul lui Baal și trase. Când săgeată îl atins pe Baal, acesta începu să urle de durere. Văzând asta, Daniel se apropiă.
- Doare? 
- Știi că dacă mă omori, tati vine cu mine în iad, nu? 
- Asta intenționez să fac. Dar înainte.. poftim.
Daniel îi mai înfipse o săgeată lui Baal în umăr, doar ca să-l vadă cum suferă.  Apoi se ridicase în picioare, pentru că în timpul în care vorbea cu Baal, acesta stătea în genunchi, puse o ultimă săgeată în arc, trase de ața arcului și săgeată îl lovi fix în piept pe Baal.
- Ți-am zis să te duci dracu'! Și de asemenea, ți-am promis că o să suferi pentru ce ai făcut aici.. eu-mi țin promisiunile. Și apropo, tată.. distracție plăcută. 
Cadavrul lui Gabriel luase foc, iar Daniel se puse în genunchi și începu să plângă. Dar după vreun minut de plâns, acesta simțise mâna mamei sale pe creștetul capului, care-l mângaia. Se întoarse și-și văzu mama în viața, teafără. În depărtare se putea vedea Mihail care zâmbea. Apoi dispăruse. 


SFÂRȘIT!
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Posedat   

Sus In jos
 
Posedat
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza scurte-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons