Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Her

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Thammuz
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 9
Reputatie : 0
Data de inscriere : 21/05/2017

MesajSubiect: Her   31/8/2017, 8:37 pm

1.Taxi



Se spune că atunci când omori un om îi iei toate păcatele,îl eliberezi,sacrificându-te.

Mă urc în taxi cu scopul de a ajunge la o bună prietenă de-a mea,pe care am cunoscut-o pe internet,asta va fi prima noastră întâlnire în viața reală,așa că sunt destul de entuziasmată,sunt sigură că și ea este.Am planificat în detaliu ce vom face,din păcate nu prea mai am baterie la telefon,așa că e pe punctul de a ceda,săracul de el.Ha,ha.Am anunțat-o exact la timp,dar sper că mesajul s-a trimis,suntem așa de aproape una de alta...

Sunt confuză...nu cred că mergem pe drumul bun.Taximetristul ăsta...

- Mă scuzați,dar sigur e ăsta drumul bun? Spun eu încercând să-mi ascund îngrijorarea,am ajuns într-o zonă retrasă,la periferia orașului,încep să-mi fac șcenarii și nu e bine.

- Da ce,mă faci prost domniță?

Ce-i cu acest "alint",dacă-l pot numi așa?

Mă sperie omul ăsta.

- Nu...doar că...

- Doar că ce?Trebuie mereu să fiți la fel,nu-i așa?

- Poftim?Trebuie să ies de aici,nu e sigur să mai stau în preajma acestei creaturi cu frustrări existențiale,pun mâna pe ușă,dau să ies,dar nu pot,m-a tras de păr și a încuiat ușa.Mă simt patetic,nu pot contacta pe nimeni,ăsta e adevărul,nimeni nu mă va salva de acest psihopat.Spune tot felul de lucruri,dar totul sună distant,pentru că totul dispare încet în timp ce el își are mâinile înfășurate în jurul gâtului meu.Asta chiar a venit de nicăieri,pare a fi o glumă.Nu mă pot mișca,dar simt cum îmi umblă prin buzunare,pentru bani,aud cum deschide geamul și îmi trântește telefonul.Era inutil oricum.

Mă pune pe bancheta din spate,e așa frustrant că nu pot reacționa,simt că mergem,într-un mod ciudat,nu simt emoții,dar știu că trebuie să plătească pentru ce a făcut.Nu voi permite să scape,dar ce aș putea face?Sunt moartă.Prinsă în propriul meu trup lipsit de vlagă.Frigul mă cuprinde,încet dar sigur și durerea vine odată cu el.

Nu pot să cred că această creatură vrea să se numească om,este așa calm după ce mi-a făcut,și-a pornit manelele și stă liniștit.Ne-am oprit,mă ia pe umăr,și pentru că am ochii întredeschiși pot vedea că suntem într-o pădure,dar nimic nu e prea clar,am ochii plini de lacrimi.Căldura corpului meu mă părăsește rapid,mă simt mai grea și acum simt că răceala vine din interior,eman frig.Omul se oprește,unde am ajuns? O râpă,perfect,el nu stă pe gânduri,doar mă aruncă.În timp ce cad încerc să mă mișc,la fel cum am încercat și pe tot parcursul acestui drum.Nu știu dacă nebunia m-a făcut să îmi imaginez,dar am mișcat un deget.Totul a devenit întunecat pentru a doua oară,mi-am rupt gâtul și m-am lovit la cap,sângerez.Pentru ce am venit în acest oraș?Oh,așa e,prietena mea,dar nu mai contează acum,nu?

Mă întreb cât de mult voi rezista până voi înebuni.Deja simt cum diferite creaturi mici îmi umblă deja pe corp,să nu mai vorbesc de muștele care parcă și ele vor să mă consume din interior,pentru că îmi tot intră în rana din cap,le pot simți setea de sânge și mă doare.Viața mea a fost una lipsită de sens,dar liniștită până în acest punct,am avut parte de o moarte tristă și nu sunt eu vinovată,nu era ceva ce eu puteam controla.Presupun că nimănui nu-i pasă,dar îmi place să mă plâng,e frig și mă doare,simt niște viermi,îmi intră în gură,oh,uite un șarpe,s-a încolăcit în jurul mâinii mele,îmi provoacă frică.Nu pot reacționa,cu toate astea nu am renunțat nici acum,încerc să mă mișc,dar crudul adevăr e că nimeni nu s-a întors din morți,asta ar trebui să-mi dea de gândit.

Toate poveștile legate de un zeu creator nu sunt nimic mai mult decât basme,nu există nimic.

Stau conștientă timp de două zile și din fericire reușesc să-mi păstrez sănătatea mintală,printr-un miracol.

Este iar noapte,mulți șerpi s-au adunat pe lângă mine în ultimul timp,care a părut o eterninate,încep să mă obișnuiesc cu ei,chiar dacă m-au mușcat unii.Unul a încercat să-mi intre în gură,m-am speriat și enervat,așa că am mușcat.Am reușit să-l opresc în timpul unei crize de furie,l-am apucat de coadă.Nu pot să-mi explic cum,dar am început să mă mișc.M-am ridicat în picioare și i-am zdorbit capul.

Știam care era scopul meu acum,trebuia să plec de aici și să aduc moarte și nenorocire asupra unei anumite persoane care o merită,asta am devenit eu acum,moartea,un înger al morții.

Am vomitat tot și am încercat să-mi curăț rănile,după posibilități.

Nu sunt prea bună la cățărat,dar până dimineață am reușit să ajung la suprafață.Dar chiar dacă ar fi trebuit să simt căldura soarelui,tot ce simțeam eu era frig,îngreunare și durere.Mă simțeam oribil pe scurt.

Trebuie să-l găsesc pe acel gunoi ordinar și să i-o plătesc cu aceiași monedă.

Am mers prin pădure și am dat de drumul pe care cel mai probabil am venit.Nu știu sigur,dar cred că ar trebui să o iau la stânga și să fiu atentă,să nu mă vadă nimeni.Merg pe lângă pădure.Sunt conștientă că nu voi ajunge prea departe cu propriile mele picioare,dar trebuie să continui să merg,nu am de ales.Este deja seară,dar eu nu mă simt mai obosită,starea mea nu s-a schimbat de la "evadarea" mea.O mașină trece și pentru că situația o cere,îi fac semn,dar desigur nu oprește,nu contează,continui să merg.În drumul meu parcă nesfârșit dau de un râu și decid să fac o baie,acum arăt mai prezentabil,presupun...

Mă uit în jur,nu știu cât timp a trecut,dar se pare că într-un final dau de civilizație,este desigur noapte.Nu cunosc prea bine locul,mai ales noaptea.Nu știu cât de îngrijorați sunt părinții mei și chiar îmi pare rău pentru ei,dar nu mă mai pot întoarce la ei,nu mai am un loc în care să mă întorc,până la urmă eu...am murit.Vii și morții nu sunt meniți să coexiste,de aceea eu trebuie să-mi duc răzbunarea la capăt,pentru a restabili echilibrul.

Sparg o vitrină și iau niște haine,chiar dacă se numește furt,nu prea contează acum,nimic nu are importanța pe care o avea cândva.Am fața ascunsă acum.

Dau peste un bazar,iar acolo erau multe lucruri,toate expuse la vâzare,cuțitele mi-au atras atenția și am luat unul,pentru că o să am nevoie de el curând,dar cineva m-a observat,nu sunt o hoață foarte bună.Am fost nevoită să fug și am scăpat datorită unor străduțe înguste.

Mai trec câteva zile și îl găsesc,stând în aceiași mașină,în aceiași stație,de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cuțitul e ascuns în haină,întunericul se lasă,acum e momentul oportun,mă urc în mașină,dar nu mă recunoaște,e în regulă.Îi dau un nume de stradă și pornim la drum,stau în spatele lui,iar atunci când văd o stradă goală îi spun să oprească.

Scot cuțitul și i-l pun la gât.

- Să nu scoți un sunet,spun eu cu o voce răgușită.

- Te rog,am o familie.

- Și credeai că eu nu am atunci când m-ai sufocat?Sau poate voiai doar niște bani în plus?Nu contează,nu-mi răspunde,nu ai nici-un drept.

Era vizibil speriat,presupun că așa te simți când cineva mort apare în fața ta.Mă dezgustă oamenii care cer îndurare și vor să pară inocenți,chiar dacă sunt departe de a fi.De ce trebuie să fie oamenii așa oribili?

A mai vrut să spună ceva,dar nu l-am lăsat,i-am băgat cuțitul în gât,astfel distrugându-i corzile vocale,pot spune că l-am semi-decapitat. Ce am făcut poate fi considerat un act de justiție,cine știe câte victime a mai făcut acest psihopat înaintea mea.Nu înțeleg cum s-a putut ajunge la așa ceva,este absurd.

Am așteptat,am așteptat să am sufletul împăcat și să-mi pierd cunoștința,dar asta nu s-a întâmplat,sunt încă aici,mă simt la fel.Pun mâna pe el ca să mă asigur că e mort,iar atunci simt căldură,îi absorb căldura corpului,până el devine sloi de gheață.

Mă simt iar vie,ce mai e de făcut?

* am încercat să scriu un cancer interesant,sper că ți-a fost pe plac*
Sus In jos
Smokye
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 172
Reputatie : 11
Data de inscriere : 11/01/2016

MesajSubiect: Re: Her   12/9/2017, 4:14 pm

abea astept sa citesc partea urmatoare

_________________
Sus In jos
http://japanandkorea.wikiforum.net/
 
Her
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons