Spectrul Realitatii

Forumul Spectrul Realitatii este dedicat temei horror, povestilor de groaza, legendelor/miturilor si superstitiilor de peste tot.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare
Bine ai venit pe forum, speram sa te distrezi! Arunca o privire la regulament . Daca te consideri capabil si vrei sa ajuti comunitatea, fa o cerere pentru aderare staff aici.

Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Ultimele subiecte
» 51
22/10/2017, 12:25 am Scris de Daizuke

» Vânătorul
21/10/2017, 10:00 pm Scris de Daizuke

» Amnezia
9/10/2017, 3:33 pm Scris de Ave Andreea

» Ecoul oaselor
18/9/2017, 8:30 pm Scris de WhiteBones

» IMPORTANT
18/9/2017, 10:52 am Scris de Any si Dali

» Her
12/9/2017, 4:14 pm Scris de Smokye

» Face the fear
31/8/2017, 11:25 am Scris de Avva

» Heya
31/8/2017, 11:12 am Scris de Avva

» Detention
24/8/2017, 1:13 pm Scris de Smokye

» Posedat
20/8/2017, 12:20 am Scris de Daizuke

» Nu citi asta
16/8/2017, 10:00 am Scris de Smokye

» Umbra
12/8/2017, 6:24 pm Scris de Mioaaa

» Fiul meu a gasit un jurnal
10/8/2017, 5:26 pm Scris de Thammuz

» Fluieratu
27/7/2017, 9:38 pm Scris de Mioaaa

» Crima din subconstient – partea I
22/7/2017, 2:11 pm Scris de Un Dihor

Subiectele cele mai vizionate
REGULAMENT FORUM
The Walkers Among Us
Cosmarul
Crucea Neagra
Tomino's Hell
Epidemia
Pădurea
Jessie și Jessie
Razbunarea
Portofoliu Lucifer
Cei mai activi postatori ai saptamanii
chat

Top postatori
Smokye
 
Any si Dali
 
Ana-Maria
 
Lucifer
 
MaR¥u$
 
Alex*
 
Daizuke
 
AleX.
 
SATAN
 
Alkayr
 

Distribuiţi | 
 

 Vânătorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Vânătorul   17/9/2017, 12:15 am

Capitolul 1.


- Cică vine un nou pacient aici!
- Nu mai spune, de ce sună de parcă ar fi cineva important?
- Pentru că e, daaa! Tipu' e nebun rău. Cică s-a internat aici de bună voie, că vede tot felul de monștrii, că se ocupa cu vânatul monștrilor. Nebuni, nebuni peste tot..
Șeful spitalului de psihiatrie „ Saint Ana”  aștepta noul său pacient, să-i ia un interviu. De ce? Pentru a-i afla povestea, pentru a știi cu cine are de a face. Camera șefului era întunecată, destul de monotonă, cu perdele pe geamuri, fiindcă domnului Carter, șeful unității, nu-i plăcea lumina soarelui. Un birou, 3 fotolii, 2 biblioteci și 2 sertare cu documente, toate din lemn, acestea reprezentau decorul camerei. Cât timp Cartea aștepta venirea pacientului, își scoase o cutie de trabucuri, un sticlă de scotch foarte scump, cu un gust amărui-dulceag, cum îi plăcea domnului Carter, își aprinse trabucul și începu să-l pufăie. La scurt timp, pacientul ajunse în cameră, Carter făcând pregătirile pentru interviu. Acesta pornise camera, pentru că legea spunea că orice interviu trebuie înregistrat. 
- Cum te numești? Întrebă Carter.
- Numele meu este Alexander Vault.
- Vârsta?
- 32 de ani.
- Domiciliu? Locul unde v-ați născut?
- Sunt danez de origini, sincer să fiu. Mi-am schimbat numele după moartea părinților. Dar.. ca să vă răspund la întrebare, sunt din Copenhaga, am crescut într-un mic orășel de acolo, nu-mi amintesc numele. Domiciuliu? Hm.. diverse hoteluri. Nu am un loc stabil, sincer să fiu.
- O întrebare pe lângă.. ce cauți tocmai aici, în Anglia? Și cum se poate să fi danez, ai un accent englez veritabil.
- Oh, accentul? Am folosit o vrajă. 
Carter dorea să întrebe ce prostii îndrugă Alexander, dar.. se afla într-un spital de nebunii, nu avea rost, nu?
- În raport scrie că ați fost găsit aproape mort pe stradă, iar după ce ați fost externat din spitalul unde v-ați aflat, ați cerut să fiți internat aici, de ce?
- Asta? Păi.. aș dori să spun pas.
- Foarte bine. Ca ultima cerință, aș dori să-mi spui ceva despre tine. Povestea ta.
- Foarte bine. După cum am spus, numele meu este Alexander Vault, sunt danez la origini, din Copenhaga, născut în orășelul.. ah, da! Idiot sunt.. Roskilde. De fapt, e în apropierea Copenhagei. Am o problemă foarte gravă și de aceea am dorit să vin aici: în primul rând, atunci când am fost născut, mama mea a murit la naștere. Apoi, pe la 3 ani, tatăl meu o luase pe arătură și începuse să consume tot felul de droguri.. de la MDMA, ketamină, heroină, până la halucinogene, precum LSD, salvia divinorum, 2CB, DMT. Într-o zi îmi era sete, iar tatăl meu făcuse rost de un drog nou, de la un trib indo-american. Ayahuasca. E folosit de aceștia pentru ceremonii. Se spune că acest drog creează legături între lumea celor vii și lumea morților, a spiritelor. Practic, sunt niște rădăcini obosite care te fac să halucinezi.. în fine! Tatăl meu puse aceste rădăcini într-un borcan cu apă, pentru că așa se consumă.. apa absorbând toate chimicalele din acea rădăcină. În fine, ideea e că am băut și după jumate de oră am leșinat. Intrasem în moarte cerebrală. Cumva mi-am revenit și totul a fost bine și frumos până la 13 ani. În jurul împlinirii a 13 ani, lucrurile se schimbaseră sesizabil. Începusem să văd tot felul de lucruri, persoane moarte, monștrii și inițial am crezut că înnebunesc. Dar nu era așa. Nu am rezistat mai mult de 10 zile cu acest blestem, fiindcă nu-l pot numi altfel, m-am sinucis. Catolic fiind la origini, pedeapsa pentru sinucidere înseamnă iad. Pe veșnicie. Însuși Dumnezeu, m-a trimis în iad. Nenorocitul ăla m-a trimis în iad, de parcă m-am sinucis pentru nu știu ce! Vedeam morții, la naiba! Cum să trăiești cu așa ceva, hă? În fine.. deja mă împăcasem cu ideea că o să ard pe veșnicie în iad, dar la scurt timp am fost readus la viață. Diavolul mi-a spus că o să mă trimită înapoi pe pământ, fără posibilitatea de a muri, timp de 50 de ani.  Cum sinuciderea nu este iertată nici prin pocăință, am renunțat la Dumnezeu. Știam că sufletul meu va avea să-și petreacă miliarde și miliarde de ani în iad, alături de creaturile alea nenorocite care-mi strigau în cap în fiecare seară. Pe la 20 de ani, m-am decis să fac ceva cu viața mea, în afara de a consuma droguri, a fuma și a bea alcool. M-am decis să mă apuc să trimit toate creaturile astea tâmpite înapoi unde le e locul. Am trimis în jur de 100 de demonii și vreo 20 de stafii, strigoi, vampirii și alte creaturii la somn. Dar nu asta mă îngrijora. Ci faptul că acum eram urât și mai tare de demoni. Pentru că i-am trimis înapoi în iad. Și gândul că voi petrece timp cu ei, mă distrugea psihic.. Cum a ajuns mort pe stradă? Eram cu alți trei parteneri într-o vânătoare de mâncători de suflete. Ce sunt ăia? Niște afurisiți de demoni care trag suflete în iad pe veșnicie. Un nenorocit de ăla prinsese o fetiță de 13 ani. Cu toți am încercat să omorâm chestia aia, dar am eșuat. Cei 3 parteneri, au fost uciși de bestie, iar mie mi-a spus:
- Ne mai vedem. Apropo.. misiune eșuată. N-ai idee ce țipă fata asta. Și ce suflet dulce are. Ah, da.. Diavolul a promis ceva.. pactul cu cei 50 de ani a căzut. Dacă o să mori, fix în iad ajungi. Și ce iubit ești acolo jos, n-ai idee! Apropo.. Lucifer a promis că o să vină personal pentru tine, când mori. 
Apoi mi-a băgat una dintre gheare în stomac, ca mai apoi să mă arunce în stradă, pentru a fi găsit... nenorocitul m-a lăsat în viață, pentru a-și bate joc de mine. 
- Emoționată poveste. Gardienii! Puteți să-l duceți în camera sa. Ședere plăcută, dle. Vault.


** VA URMA **
Sus In jos
Thammuz
Membru
Membru
avatar

Mesaje : 9
Reputatie : 0
Data de inscriere : 21/05/2017

MesajSubiect: Re: Vânătorul   17/9/2017, 11:22 am

Hahahahaha,dubios și interesant,continuă.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Vânătorul   3/10/2017, 2:17 am

Mersi! O să pun mâine next. Scuze de întârziere.
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Vânătorul   9/10/2017, 11:33 pm

Știu că am întârziat, îmi cer scuze...


Partea a-2-a.


Alexander începea să se obișnuiască în secția de psihiatrie, chiar îi plăcea locul ăla. Mâncare decentă, televizor, cărți bune de citit și cel mai important, fără monștri. Sau..
În jurul orei 12, un domn bate la ușa administratorului secției. Era Gerald Saul, un domn în vârstă ce-i drept, 40 și ceva de ani, păr cărunt, ochi căprui. Acesta purta un palton negru, care se asorta cu pălăria din capul său, bine-nțeles, neagră. După 5 minute de așteptare, Carter îi deschise ușa domnului, îi spuse să ia loc, îi turnase niște scotch în pahar și îi întinse cutia de trabucuri. 
- Mulțumesc, domnule Carter.
- Plăcerea e de partea mea. Și scuzați-mă că v-am făcut să așteptați.
- Nicio problemă, domnule. Am venit aici pentru ceva anume.. am nevoie de un pacient de al tău, bine-nțeles că plătesc să-l scoți de aici, spuse Gerald, întinzându-i o poză.
- Ăsta e tipul nou.. cum naiba îl cheamă? Hm...hm... Ah, da! Alexander Vault?
- Exact. Am nevoie de el la.. ceva.
- Sunteți siguri? Adică.. tipul e dus rău. Demoni și nebunii d-astea! Mă rog, haideți să-l luăm.
Carter și Gerald ajunseseră în fața camerei lui Alexander, dar acesta lipsea. 
- A evadat cumva? Întrebă Gerald.
- Ah, nu, nu.. ușile sunt mereu deschise. Adică.. dl Vault are câteva episoade de psihoză, nu reprezintă un pericol pentru el sau alții. Cei care sunt agresivi, bine-nțeles că sunt închiși. O să întreb niște gardieni. 
Dar.. Carter nu apucă să deschidă stația că 3 gardieni se îndreptau către sectorul C al secției. Adică, în aripa unde erau cei mai nebuni dintre.. nebuni. Când Carter îi întrebă ce se întâmplă aceștia răspunseră că unul dintre pacienți e... nu știau să explice. Cei 3 gardieni, urmați de Carter și Gerald se duseră către sectorul C. Când intraseră în cameră pacientul mergea pe tavan. Avea ochi scoși și era extrem de grav rănit în zona stomacului. Unul dintre gardieni traseră în el, dar acesta nu păru deranjat de gloanțe. Gardieni închiseră ușa camerei, uitându-se la pacient prin gemulețul de la ușă. Geamul era dintr-un material extrem de greu de spart, deci nu-și făceau griji că pacientul i-ar putea răni. După vreo 3 minute, Alexander apare în acel sector, cu o cruce în mână și cu o sticlă de apă. 
- Dle Vault, ce dracu' faci cu apa și crucea? Vrei să-i faci veșnica pomenire? Să-l speli? 
- Ah, nu.. da' mă gândeam că dacă tot e așa, să-l chemați până în camera mea, că am becul stricat și nu am chef să mă urc să-l schimb.. dacă tot merge pe tavan, îl schimbă el. 
- Amuzant.
- Dle Vault, tipul ăsta e posedat, nu-i așa? Replică dl. Gerald.
- Da, e. Acum.. dacă mă scuzați, aș dori să intru. Se poate?
- Deschideți ușa!
Alexander intră în cameră și aruncă cu acea apă în pacient, care căzuseră imediat jos de pe tavan, strigând de durere. 
- Nu-ți place apa sfințită, pocitanie, ă? Mai ia o gură!  Ce-ar fi să-ți zic o poezie, hă? Cum ar fi? Țipă Alexander.
- Om prost, om prost, om prost.. odată și odată o să mori! Și când o să se întâmple, roagă-te să nu ajungi în iad! Stai, acolo o să ajungi! *râde*
- Exorcizamus te.. omnis imundus spiritus, omnis satanica potestas..
Alexander nu termină propoziția bine, că demonul era de mult plecat din corpul pacientului. Pacientul căzu mort la pământ, în urma rănilor suferite de la posedare. 
După ce cadavrul a fost scos din cameră, Gerald vorbise cu Alexander să-l ajute la ceva. Alexander decise că vrea să continue ce a început, adică lupta cu răul, deci acceptaseră propunerea lui Gerald. Aceștia doi părăsiseră secția și intrară în mașină. 
- Ascultă.. fiică-mea se comportă extrem de ciudat în ultimul timp, de parcă..
- Ceva rău ar fi posedat-o?
- Exact.
- Descrie-mi cum se comportă.
- A spart toate oglinzile din casă, e închisă, nu mai vorbește, nu mai mănâncă, o aud noaptea vorbind singură... am crezut că e nebună. Dar.. alaltăieri a ieșit din cameră. Și.. cum avem camere care filmează afară, în curte, am văzut-o mâncând un câine. Practic l-a fugărit, l-a prins și l-a mușcat de gât, apoi dădea din cap, în timp ce-l ținea cu dinții de gât. Și mai e și partea în care a urcat în camera ei pe geam, levitând.
- A spart toate onglinzile, zici? Are oglindă în cameră?
- Avea.. la dulap. 
- A suferit recent o traumă? 
- Da.. mama ei a murit, de ce?
- Probabil că a plâns cu fața înspre oglindă.. hm
- Ce e? Ce a posedat-o? Te rog, zi-mi că poți să o ajuți, e tot ce am mai scump..
- O să te ajut. Spiritul se numește Yakushuu. Sunt demonii oglinzilor. Stau în oglinzi. Atunci când ești supărat, depresiv sau chestii de genul, ești predispus la posedare. Probabil așa a posedat-o. A adormit plângând în fața oglinzii, iar demonul a posedat-o. 
- Doamne.. cum îl scoatem?
- Ușor. E o tehnică ușoară. Dar e greu.. să o prinzi. Du-mă la ea. 
Ajunși la casa lui Gerald, Alexander îi spuse lui Gerald să aducă o oglindă mare. Apoi după multă multă chinuială, au reușit să o lege pe fată de pat. 
- Lasă geamul deschis, Gerald. 
- Ok!
- Te rog, fă-o pe Lili a mea bine, te rog! Continu Gerald.
- Lili e plecată de acasă de mult, replică „Lili” cu o voce groasă.
- Lili, uită-te la mine. Uită-te la mine!
- Însuși Alexander Vault, ce onoare! Haha, Baht te salută. Și fetița aia te salută.
Alexander îngheță pentru o secundă. Cine-i Baht? Mâncătorul de suflete care aproape l-a ucis pe Alexander. Alexander își reveni repede și începu incantația de alungare a demonului. După ce o termină de spus, Alexander aruncă o poțiune pe acesta, făcută din sânge, spuse încă două trei cuvinte, apoi luă oglinda și o puse deasupra lui Lili. Demonul fu prins în oglindă, ca mai apoi ucis de Alexander, care aruncaseră oglinda pe geam, această spărgându-se. Aparent, așa se omoară un Yakushuu. 
Gerald îi mulțumi lui Alexander, îi întinse un plic cu bani, pe care Alexander îl luă, apoi ieși. 
** VA URMA **
Sus In jos
Daizuke
Membru
Membru


Mesaje : 38
Reputatie : 0
Data de inscriere : 10/01/2017
Varsta : 19

MesajSubiect: Re: Vânătorul   21/10/2017, 10:00 pm

Partea a-3-a


După ce Alexander plecase de la locuința lui Gerald, se duse la un bar din apropiere, să se relaxeze cu o băutură fină. Alexander îi ceru barman-ului să-i toarne în pahar cel mai bun scotch pe care-l are. În timpul ăsta, Gerald se gândi la niște lucruri. ”Ce ar fi să-l ajut pe Alexander cu monștrii? Am și eu ceva cunoștințe în mitologie și d-astea!” Așa că se duse să-l caute. Știa o vrajă de localizare și îl văzu pe Alexander la bar-ul din oraș. Așa că n-a mai stat pe gânduri, și-a luat geaca și s-a urcat în mașină. Ajuns la bar, îl salută pe Alexander și-i spune:
- Ascultă.. am o propunere.
- Nu. Știu ce o să-mi ceri, răspunsul e nu!
- Știu ce ai pățit. Știu că ți-ai pierdut prietenii în vânătoarea demonului ăla.. știu că..
- Demon? Bath nu e demon. E mai rău de atât. Știi că ce? Că d-asta nu mai vreau colegii de vânat? Să fiu al naibii de mai vreau! 
- Mai gândește-te, te rog.
- O să mă gândesc.. glumesc, nu! Răspunsul e și va fi NU! Dar poți să mă ajuți cu ceva.. unde găsesc un hotel bun?
- Cum vrei. Pe strada asta, la vreo 200 de metri de mers, găsești hotelul Blue Sky, cel mai bun pe care-l știu.
- Mersi. 
- De ce vrei să rămâi aici? Ai vreun caz?
- Nu-i treaba ta.
Alexander îi plăti băutura barman-ului, îi mulțumi, iar apoi plecă. Se duse la hotel, luase o cameră și se puse în pat. Avea nevoie de somn. Între timp, Gerald căuta pe net ultimele întâmplări, sperând că o să-și dea seama de cazul lui Alexander. Gerald își dăduse seama că Alexander rămâne aici pentru un monstru, deci.. Gerald voia să ajute. După vreo 3 ore de cazuri de genul „Crime și violuri din cazul alcoolului” Gerald găsise ceva. „12 cetățeni găsiți morți la marginea orașului, cu organele lichefiate și venele umflate, ieșite pe din afară.” Petrecu încă o oră și ceva ca să afle cu ce are de-a face și într-un final, își dădu seama.
- Fir-ar să fie! E un Karyushu. Sunt spiritele care se hrănesc cu energie umană. Căutase pe internet o modalitate de a-i ucide și găsi: gloanțe fermecate. Gerald căuta ingredientele pentru vraja, pentru că gloanțele erau normale, dar aveau ceva în plus, apoi după ce făcuse rost de listă, se duse să le cumpere. Gerald făcu în jur de 12 gloanțe fermecate, în cazul în care rata, să aibă de rezervă. Află că acest spirit umbla prin zona unui bar-restaurant, acolo vâna. Așa că își luase pistolul, îl încărcă cu gloanțele fermecate, iar apoi plecă. 
Ajuns acolo, dăduse de Alexander, care lua prânzul. La scurt timp, Alexander îl văzu și îi spuse să ia loc. 
- Ți-am spus ceva, parcă..
- Știai că n-o să ascult, așa că.. știu cu ce ai de-a face!
- Omule, ascultă-mă! Du-te acasă și ai grijă de fata ta. Ai o fată minunată! Vrei să rămână orfană? 
- N-o să pățesc nimic. 
- Of.. 
Alexander își frecă palmele, spuse ceva, apoi îl apucă pe Gerald de mână, acesta adorminând. 
- Hm.. și eu care credeam că n-o să am nevoie să știu vraja asta..
Alexander plăti mâncarea, iar apoi plecă din restaurant. Luă un autobuz și se plimba prin oraș, încercând să-și dea seama cum să omoare chestia asta. Nu era un Karyushu, Gerald se înșela. Era un duh. Nu din ăla cu lampă fermecată. Aceste duhuri arată ca oameni. Aceștia se hrănesc cu vise. Mai pe scurt, tot ce fac e să păcălească pe alții că le pot aduce o rudă înapoi. Pot îndeplini orice vis, iar când persoana cade în capcană, aceasta adoarme. Încet încet, în timpul visului care se tot repetă, fără ca persoana în cauză să se poată trezi, organele cedează și se lichefiază. Mai grav e că duhurile au putere de convingere enormă, iar victimele cad ușor în capcană. 
 În timp ce Alexander se afla în autobuz, acolo era un copil ce se juca cu laser-ul. La un moment dat, acesta băgase laser-ul în ecranul telefonului său, orbindu-se singur cu laser-ul. Atunci îi venise lui Alexander o idee! Oglinzile! Duhurile se folosesc de ochi pentru a adormi „prada”. Dacă îi bagi o oglindă în față, când încearcă să te adoarmă, îl vei omorî. Alexander își aduse aminte că Gerald era la barul unde duhul făcea victime, așa că fură o mașină, ca să ajungă cât mai repede acolo. Când aproape să intre în bar, pe aleea de lângă bar, era Gerald, adormit.
- Idiotule! Ți-am zis să nu te bagi! La naiba!
Alexander făcu o vrajă pe el însuși, ca atunci când strânge din pumnul drept, pielea lui să se transforme într-o oglindă. Apoi intră în bar. Se puse la bar și își aduse aminte că duhurile simt durerea umană. O pot mirosi. După vreo 5 minute, un tip îi cere permisiunea lui Alexander să se pună la masă cu el. Alexander acceptă. Tipul îi spune că Alexander pare foarte trist, apoi spunându-i că îl poate ajuta.
- Îmi pare rău pentru mama ta.
- De unde știi de mama mea?
- Am un dar. Te pot ajuta.. cum ar fi să-ți vezi din nou mama?
- Ar fi superb. Dar.. e imposibil. 
- Nu, nu e.
Duhul căzu în plasă. Alexander îi povestea tot felul de lucruri, deoarece cu cât durerea e mai mare, creează visuri mai puternice. Când duhul îi spuse lui Alexander dacă-i permite să-l ajute, Alexander replică „Te rog!” Atunci când duhul își „aprinse” ochii, Alexander strânse din pumn, făcându-și pielea să reflecte puterea duhul către el însuși. Duhul căzu de pe scaun, la scurt timp murind. Toți cei adormiți până acum de duh, se treziră. Nu și cei morți, din păcate.
După ce Gerald se trezi, Alexander îi spuse că-i va accepta cererea, cu condiția de a fi antrenat de Alexander. Gerald acceptă. 


** VA URMA **
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Vânătorul   

Sus In jos
 
Vânătorul
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realitatii :: ★ CATEGORIILE INITIALE ★ :: Povesti de groaza-
Mergi direct la:  
Copyrightˆ2016 © - Toate drepturile sunt rezervate.
Social Media Buttons